Cazane si maturi (seria: E o gluma oare?)

Capitolul 6.1 Planificari

Toată dimineața am stat şi am ticluit farse băieților împreună cu Danielle. Se pare că Franz, Jer si Danielle aveau un obiecei de a-şi face farse la începutul fiecarui an, unele magice. Iar cel care pica în plasa celor mai puține, era încoronat drept ,, Rege/Regină"
- Stai liniştită, Fay, să faci magie nu este pe atât de greu pe cât sună. Cheia este să stai concentrată, m-a încurajat Danielle înainte de a face prima mea vrajă intenționată din toata viața mea.
- Eşti sigură? am întrebat-o eu emoționată.
- Acesta e cel de-al treilea meu an aici. Nu va fi nicio problemă . Vom folosi prima dată vraja pentru suspendarea în aer. Pentru ea nu ai nevoie de nicio unealta magică. Asa ca doreşteți sa rămână găleata aceasta cu gheață deasupra patului băieților până se vor trezi, şi aşa se va întâmpla.
-Ok... o să încerc, am zis neîncrezătoare.
Am tot încercat să ma concentrez. Nu puteam sa nu ma gandesc la cum ma gandesc ca nu sunt concentrata. Stiu, suna ciudat. Astfel mi-am lăsat mintea să zboare. Până la urmă mi-am imaginat găleata deasupra patului lor, plutind fără cel mai mic zgomot, precum şi fețele acestora, când se vor trezi uzi.Chiar aş vrea să le văd...
-Fayre , ai reuşit! A strigat Dani în şoaptă. Uite! stă exact deasupra lor. Sunt atât de mândră de tine. Eu nici nu am putut un pahar cu apă să-l fac să pluteasca prima dată. Şi s-au mai întamplat câteva incidente , dar...
-Danielle! Ai zis ca nimic rău nu se poate întâmpla.Cum adică,, câteva accidente"?
-Nu contează asta. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că tu reuşeşti să te controlezi atât de bine şi eşti aşa de talentată! a zis ea, nemaiputându-şi stăpâni exaltarea.
-Bine, bine, am spus eu roşind. Dar nu mai avem şi alte farse de făcut?
-Ai pus punctul pe ,,i", soro. Să ne grăbim până nu se trezesc, şi-a schimbat ea gândurile.
Am petrecut toată perioada aceea dulce a dimineții când dormi până târziu,punând la cale toate tipurile de feste.
Însă, înainte ca eu şi Dani să vedem rezultatul frumoasei noastre munci, s-a auzit un ciocănit la uşă.
Am dat să mă apropii, iar când să deschid uşa larg....!! nu văd pe nimeni... Mă uit în stânga , în dreapta şi nu văd pe nimeni. Dar când să privesc în jos, dau cu ochii de profesorul Radsov, aşezat culcat, care aştepta să-l observ, între timp distrându-se copios.
-Bună dimineața,domnişoară Dupont, a zis el, sper că te-ai instalat bine şi că îți plac colegii de cameră pe care i-ai cunoscut până acum.
- Da , întradevar, presimt că o să mă înteleg foarte bine cu ei. Mulțumesc mult că m-ați pus în cameră cu Danielle. Ea e singura de pe aici pe care o cunosc.
- Cu cea mai mare plăcere, a dat el din coadă bucuros. ...Dar am venit aici pentru a te chema să vii sa discutăm despre programul tău. Ai putea să te prezinti la biroul meu, în 15 minute? Sunt sigur că domnul Blue ar fi încântat să te însoțească . A facut de multe ori drumul până acolo... a zis profesorul Radsov cu un oftat, dar şi râzând.
-Bine, domnule! Dar cine este... am dat eu sa întreb, iar înainte măcar să deschid gura, profesorul era deja plecat.