Limbajul magic al pietrelor preţioase

1.8K 13 0
                                    


                                                           Încă din cele mai vechi timpuri, pietrele preţioase au fost folosite în scopuri magice, culorile şi proprietăţile lor fiind asociate zodiilor sau rezolvării anumitor probleme de sănătate. Întrebuinţarea magică a pietrelor preţioase este răspândită pe întreg globul, fiind întâlnită la aproape toate popoarele


Credinţe despre pietrele preţioase


Despre legătura dintre pietre şi astre, un text antic afirma: "Fiecare lucru ţine de o planetă. Este totuşi greu să recunoşti cărui astru îi apar­ţine un anumit o­biect. Asta se în­vaţă observând ca­re raze şi mişcări ale corpurilor ce­reşti influenţează obiectul respectiv, dar şi din po­tri­virea dintre acel lucru şi un astru anu­me. Şi fiindcă toate cele care au aceeaşi origine tind să-şi unească forţele, putem în felul acesta atrage forţa cor­pului ce­resc prin colec­ţio­narea obiectelor ce apar­ţin astrului de care depind. Şi nu doar forţa lor o pu­tem atrage, ci şi pe cea a inteli­genţelor superioare". De asemenea, Diodor din Sicilia afirma în "Biblioteca istorică": "Influenţa puternică a căldurii Soarelui ac­ţio­nează în Arabia nu doar asupra dezvoltării unor ani­male sau plante neobişnuite, ci şi asupra formării unor pietre minunat colorate, trans­parente şi strălucitoare. Se spune că ar fi alcătuite din apă pură, concentrată prin acţiunea focului ceresc, care le dă durată eternă. Sma­raldul, de pildă, sau beriliul, care se găseşte încar­cerat în munţii de cupru, se colorează la apus sub influenţa focului ceresc. Da­că există atât de multe fe­luri de granate, este de­oarece, la cristalizarea lor, ra­zele luminoase se reflec­tă când mai tare, când mai încet".  

Chihlimbarul

Numele pietrei de "chihlimbar" sau "ambră" vine de la arăbescul "alanbar", care înseamnă "auriu" şi este o piatră semipreţioasă înrudită cu coralul, perla şi jai­­sul. În Antichitate, chihlimbarul era folosit la tra­ta­rea fri­gurilor, leşinurilor, bolilor intestinului şi ale sto­­ma­cului. Acesta are proprietăţile de a înlătura starea fizică de slăbiciune, ajută la cicatrizarea mai rapidă a ră­nilor de pe picioare şi poate coagula sângele în sto­mac. Chih­limbarul are proprietatea de a crea în jurul sau un fel de microclimat deosebit, în care oamenii îşi pot re­face forţele şi se pot reîncărca energetic. Se spu­ne că, cu cât masa pietrei de chihlimbar este mai mare, cu atât şi câmpul ei energetic este mai mare. 


 Ametistul

De obicei, mărgelele de rugăciune budiste sunt con­fec­ţionate din ametist, despre care se spune că poa­te în­lesni comunicarea cu divinitatea, că atrage noro­cul şi prosperitatea şi că oferă în timpul rugăciunii o sen­­zaţie de pace inte­rioa­ră deo­sebită. În An­ti­chi­tate, cupele pen­tru vin erau împodobite cu ame­tiste, despre care se spu­nea că puteau ac­ţiona împotriva beţiei. Din acelaşi mo­tiv, ro­manii care mergeau la orgii purtau bijuterii cu pia­tră de ametist. Ma­rinarii fenicieni purtau ametistul pentru a nu le mai fi dor de casă. Une­ori, pe un ametist era gravat numele lunii sau al soarelui, după care acesta era pus în­tr-un săculeţ, împreună cu o pană de rân­dunică şi un smoc de păr de câi­ne. Astfel era fa­bri­ca­tă o amuletă care, pur­­­tată la gât, ferea de vrăji, iar purtată la brâu, aducea fer­tilitate. De asemenea, şi ametistul aju­tă la echili­brarea energetică.


  Cristalul de stâncă

Din cristal de stâncă sunt con­fec­ţio­nate globurile magice, folosite de vră­ji­toare pentru a ghici viitorul. Această pia­tră poate recepta energiile subtile, oferind indicii despre trecut, prezent şi vii­tor. Cristalul de stâncă ajută la des­chi­derea celui de al treilea ochi, pe plan ener­getic, şi ajută la con­cen­trare, în Ja­po­nia fiind considerat "res­piraţia pie­tri­fi­cată a şarpelui sacru"

  

Diamantul
Ţinute în palmă, cristalele îşi sporesc energiaEste, de departe, cea mai apreciată piatră preţioa­să. Puterea lui poate fi benefică, dar şi de temut. Po­veştile diamantelor blestemate, care i-au ruinat şi dis­trus pe po­sesorii lor, au făcut istorie. Dar diamantele pot fi şi be­nefice. Ele pot ajuta la obţinerea echi­librului ener­getic, şi medicina tradiţională le foloseşte ca panaceu. Când un diamant este pus lângă un mag­net, puterea lui acţio­nează în aşa fel, încât mo­difică atrac­ţia magnetului faţă de fier. Des­pre diamant, Plinius spu­nea: "Diamantul este de ne­învins. Nu poate fi distrus de foc, nici măcar nu se încinge şi nu ia mirosul fu­mului. Nu îi rezistă, însă, sângelui proas­păt de ţap. Da­că este udat cu sânge cald de ţap, se sparge".  



Cutia cu comori

Dintre toate pietrele preţioase, rubinul este cel care se apropie cel mai mult de diamant. Acesta sim­boliza înţelepciunea, şi arabii îl purtau noaptea, pentru a fi apăraţi de coşmaruri. În timpul zilei, rubinul îşi poate schimba nuanţa, şi astfel poate avertiza şi pre­veni acci­dentele. Ca proprietate malefică, se spunea că această piatră poate induce celui care o poartă un somn foarte profund.
Smaraldul este piatra care simbolizează renaş­terea, şi femeile romane îl purtau pentru a le diminua durerile la naştere. În Evul Mediu, despre această piatră se cre­dea că poate să vindece bolile de ochi.  


Viitorul revelat

RubinPietrele preţioase au fost folosite şi în divi­na­ţie. Din moment ce se credea că ele pot înlesni comuni­carea cu planul divin, au ajuns să fie fo­losite ca mijloc de receptare şi de­codare a infor­maţiilor despre destinul uman. Şamanii şi vrăji­torii nordici gra­vau rune pe pie­tre preţioase, pe care le foloseau apoi în divinaţie. Se spune că în­suşi zeul Odin a obţinut secretul acestor simbo­luri sacre.

Litomatia es­te arta divina­torie care folo­seşte, în realiza­rea prezicerilor, lumânările şi pietrele preţioase  

Cartea Cu VrajiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum