Albastru Sălbatic - Volumul 1

Capitolul 4

           Un scârțăit jenant se auzea din ce în ce mai aproape. Am deschis buimacă ochii, dar lumina orbitoare a soarelui m-a facut să-i închid înapoi numaidecât. Mi-am întins mâna prin pat căutând plamupa cu care să-mi acopăr corpul înfrigurat, însă materialul era de negăsit. Oftând, m-am ridicat în capul oaselor şi mi-am frecat ochii cu dosul palmelor. Fereastra din camera mea era deschisă larg, legănându-se înainte şi înapoi, la fel şi uşa. Un fior de teamă mi-a facut să se ridice părul de pe ceafă, iar furnucături ciudate îşi faceau loc pe brațele mele. Gândul meu a fugit imediat la visul ce l-am avut, urmele sale fiind proaspete în mintea mea.

          M-am ridicat încet de pe pat şi m-am îndreptat spre ieşire. Holul era pustiu, dar era mai luminat decât în vis. Tablourile era aşezate normal pe peretele din stânga mea şi, observându-le mai atent, nu am găsit nicio poză cu tatăl meu. Nici măcar cea din capul scărilor nu era ca cea din vis; în locul tatălui meu, era mama cea care mă ținea în brațe. Tot peretele era plin de tablouri numai cu mine şi cu ea, şi nimeni altcineva. Mi-am notat în minte să o întreb mai târziu pe mama ce s-a întâmplat cu celelalte, în timp ce coboram scările spre parter. Curentul puternic îmi flutura şuvițele de păr în față, vântul bicuindu-mi spatele. M-am întors zărind uşa ce ducea în spatele casei, tulpina salcâmului bătrân scârțâind în bătaia curenților. Pielea mi se facuse de gâină aşa că mi-am împreunat brațele la piept, punând asta pe seama frigului... nu a frici. Mi-am ținut respirația şi mergeam precaută spre uşă. Gradina era absolut superbă aşa, scăldată în razele calde ale soarelui. Semăna cu un mic paradis al cărților mele. Iarba verde se legăna în vânt, fruzele copacului se zbăteau dar totuşi rămâneau nedesprinse de crengile lungi şi groase.

          Am închis repede uşa şi am intrat în bucătărie răsuflând uşurată când l-am văzut pe Noah postat în fața aragazului. Intrând cât de silențios am putut, mi-am luat un scaun şi m-am aşezat la masa din spatele lui. Sentimenul de panică s-a evaporat rapid, dându-mi seama în cele din urmă că eram cu adevărat trează şi nu eram prinsă într-un al vis straniu.

         — Ia uite cine s-a trezit! vocea voioasă a lui Noah răsuna în toată încăperea.

             S-a întors spre mine, ținând în mână tigaia pentru clătite a mamei. A ridicat una în aer care apoi a cazut doar pe jumatate în tigaie, dându-mi câteva palpitații. Abia acum mi-am dat seama cât de foame îmi era.

          — De ce sunt toate uşile şi geamurile deschise? întreb nedumerită privindu-l cum încearca să pună clatita la loc cu ajutorul unei furculițe.

           Un zâmbet poznaş i-a apărut pe buze privindu-mă cu un amuzament ce mă făcea cu adevărat curioasă. Mi-am proptit bărbia în palmă şi mi-am rezemat cotul de marginea mesei din lemn. El purta vechiul şorț de bucătărie al mamei, un roz şters cu mici floricele albe ca cele de muşețel. Îi era destul de mic, astfel că-i scotea în evidență pieptul mare ascuns sub tricoul verde ca natura. Şuvițele-i blonde erau prinse într-o codiță mică şi mă întrebam când i-a crescut parul atât de repede sau din ce cauză nu am observat. În orice caz, iubita lui era o norocoasă.

            — Chiar nu-ți aminteşti? întreabă jucăuşi iar eu clatin din cap în semn negativ. Azi dimieață când ai intrat în casă, contiună el cu un soi de amuzament, ai început să țipi spunând: "Doamne, cât de cald este în văgăuna asta!" Aşa că ai deschis toate usile şi geamurile posibile, te-ai trântit în pat şi ai adormit.

           Mă uitam la el perplexă încercând să-mi dau seama dacă îşi bătea joc de mine sau nu. După expresia lui mi-am dat seama că nu era departe de adevăr.

          — Şi nu te-ai gândit să le închizi după ce am adormit?

          — Ah! Mi-ai spus că dacă încerc să închid uşile dupa ce adormi tu, o să-mi tai coada şi o să o arunci în toaletă aşa cum ai făcut cu peştişorul tău Pho când aveai patru ani. Şi pareai foarte serioasă!