PICTORUL -In cautarea muzei

O fetita speciala

" Mainile imi aluneca pe stilou iar stiloul aluneca pe foaie. Eu mangaiam stiloul iar stiloul zgaria foaia, o rupea, o murdarea. Atingerile mele sunt pline de caldura in timp ce atingerile lui sunt reci, grele, secatuite de vreun sentiment. Ramasitele lasate de mine sunt efemere iar scrisul stiloului este tainic. Eu mor dar stiloul ramane. Viata mea e scurta la intervale de zeci de ani. Si e fragila. Pot scapa atat de usor de ea. Pot sa o pierd atat de usor. Stiloul? Viata lui e plina de rezistenta, stabilitate. Existenta lui dateaza la sute de ani. Pot sa-l scap si pot sa-l pierd. El va pieri din mana mea. Eu il voi pierde. Dar el va trai, va exista. Chiar daca o face singur, rece , solitar. El poate trai eternitati pline de solitudine, singuratate. Iar eu, eu pot trai o viata. O viata plin de iubire, de trandete, de caldura, de pace. Eternitatea lui e de metal. Stilou e mort traindu-si asa zisa viata ca o moarte. Si-o traieste singur. Eu imi traiesc scurta viata. Dar o traiesc din plin. O traiesc inconjurata de iubire. Ce rost are sa-si traiesti eternitatea daca deja sufletul tau moare sau e mort? Stiloul are o existenta vesnica. Dar oare e o binecuvantare sau un plestem?"

" Solitudine, dragoste, frica, teama, fericire, tristete, euforie, extaz, agonie, implinire, goliciune, curaj... sunt atat de multe sentimente. Sentimente care ne strabat corpurile, sufletele, inimile, gandurile, ideile, planurile, sperantele, visurile. Spunem ca ne-am indragostit. Spunem ca iubim. Spunem ca uram. Spunem ca ne e frica. Spunem ca suntem ingroziti. Spunem ca corpul ne e plin de adrenalina. Spunem ca vierberea sangelui din venele noastre ne duce la extaz. Spunem multe, credem milione, simtit putine, si cunoastem microscopice adevaruri. Intrebarile noastre erau multe si se imputinau, si se inputineaza.

Ne-am intrebat vreodata ce e iubire? Poate ca da. Si am cautat raspunsul? Poate ca da, Sau poate nu. Sau ce e furia? Ce e teama? Ce e tristetea? Ce e agonia? De ce simtit extazul? Cand avem momente de implinire? De ce le avem? Ce ne multumeste? Ce ne satisface? Ce ne place? Ce ne displace? Ce uram? De ce uram? Ce e morala? De ce avem constinta? Cum a aparut ea? De ce simtit ce alti nu simt? De ce ne chinuim cu miliarde de sentimente? De ce complicam totul cand in jurul noastru intreg universul e atat de simplu?

Universul? Si viata? Cele mai simple ecuatii de matematica... ecuati carora le gasim atat de usor raspunsul dar nu il acceptam. Vrem mai mult si adaugam mii de variabile, sute de necunoscute, zeci de virgule, miliade de cifre. Si ajungem undeva? Da ajungem la infinite intrebari,,, Dar ce e infinitul? Am putea poate doar pentru o singura clipa. Am putea sa ne oprim. Si sa inchidem ochii. Sa visam. Sa nu ne mai gandim la nimic, Si sa nu ne mai putem atatea intrebari.

Trebuie doar sa avem credinta. De ce sa ai credinta? De ce sa cred numai eu? De ce sa fiu eu peimul care incearca? Gata ajunge! Ajung intrebariel! Ajunge insolemta! Oprestete! Te provoc sa te opresti! Te provoc sa stai in loc si sa obserzi! Sa observi cum viata ta se scurge iar tu stai si iti pui nenumarate intrebari. Intrebari care duc lumea spre sigura solitudine. Spre necurtatoare izolare! Nu mai lasa viata sa treaca pe langa tine! Nu ai o eternitate de pierdut! Ai o singura viata! Ai o singura sansa! Ai un singur timp iar tu il pierzi!"

Stau in parc cu leptopul in brate. Am scris sute de asfel paragrafe. Am scris zeci de povesti. Toate sunt aici. Toate sunt pe leptopul asta. Si as putea sa le public si am sa o fac. Saptamana viitoare am sa public prima mea carte. Cred ca e prima carte dintr-o serie. Toate cartile au un acelasi personaj. Un pictor, un pictor care imaginatia mea il creaza de fiecare data la fel sexy, misterios. Un pictor de care m-am indragostit. Cateodata sunt atat de ciudata, M-am indragostit de propriul meu personaj. Mi-as dori atat de mult. Mi-as dori atat de mult sa ma propriul meu pictor.

Carta se intituleaza " Visand la tine straine". Imi era frica sa-l editez. Imi era frica dar trebuia sa fac primul pas. Si voiam atat de mult. De atat de mult timp vreau sa fac asta si am sa o fac. Ma mai uit o data la ecranul luminat al leptopului, Il inchid.

Ma uit in fata mea. O fata pitica. Parul ei negru ii cadea pe spate. Era drept si perfect. Rochita rosie ii statea atat de bine pe pielea ei alba. Ochii negrii ma priveau rugator. Chipul ei e intristat. Ii zambesc cald iar ea imi zambeste inapoi, Isi deschida gura micuta. Vocea ei suptire ma fermec. Pitica avea un glas de inger,

-De ce stai aici singura?

-Scriam pitico

-Ce scriai? La ce scriai? Despre ce scriai?

-Scriam la una din cartile mele. Scriam despre nimicuri. Despre tot si despre toate. Despre viata. Despre univers. Multe chesti pitico.

Se uita fascinata la mine. Un zambet ii apare pe buze. Era fericita. Ma bucur ca am facut-o fericita. Se uita la mine. Si se incrunta. Apoi zambeste din nou. Apoi iar se incrunta. Si se stramba apoi fata i se lumineaza. Era atat de dulce, In obrajii ei a aparut o urma de roseata. Si-a impreunat mainile si a inceput sa le frece usor.

-Ai vrea... Nu, nu cred ca e bine... Poate esti ocupata. Dar pari singura, Singura, Atat de singura. Si eu sunt singura...

-Ce e micuto?

Se uita din nou la mine si ma priveste putin speriata. Isi pune mana la ochii si aud un rapid " vrei s ate joci cu mine?" apoi a inceput sa-si acopere ochiisori.

-Da as vrea.

-Iupiii! Domnisoara scriitoare vrea sa se joace cu mine!

-Caroline. Imi poti spune Caroline.

-Te cheama Caroline?

-Da ma cheama Caroline Forbes

-Pe mine ma cheama Anabelle.

-Ma bucur sa te cunosc Anabell.

-Si eu Caroline. Am bucur ca mi-am cunoscut prima prietena.

Am ras. Nu stiu de ce fata asta ma facea sa ma relaxez. Avea un zambet superb. Semana cu un ingeras. Un ingeras cu parul negru. Era o fata speciala. Anabell. Numele ei ma face sa visez. Si cand visez ma gandesc la el. La pictorul din creatile mele, de prictorul de care m-am indragostit.

_________________________________

Inca un capitol la pictorul :>

M-am hotarat am sa inchei cat de curand cartea si am sa fac o partea a doua. Cred ca se va numi provizoriu " Pictorul - Iubire pe granitele artei"

Nu stiu ma mai gandesc :>

Craciun fericit :* Din nou :) :** Sa aveti parte de tot ce va doriti :) :**

Puffi va iubeste mult de tot :> :**