PICTORUL -In cautarea muzei

Curge amurgul

Ma opresc in fata statuii mari din centrul orasului. Toate lucrurile mele sunt in gipul parcat la cateva strazi de mine. De dimineata hoinaresc pe strazile merelui oras, nu am prea vizitat orasele mari. Niciodata nu mi-au placut, intotdeuna mi s-au parut prea pline, prea aglomerate, prea monotone. Insa ceva ma facut sa ma opresc aici in acest oras cu masini mari, cu blocuri inalte ce ating norii.

Stiam deja ca nu am de gand sa hoineresc prea mult prin centrul orasului. Toate acele lucruri despre viata, originalitate, inspiratie... toate acestea se gasesc la periferiile orasului, in cartierele mici. Ma intorc inapoi la masina si pornesc spre strazi aleatoriu. 

Masina mea se opreste in fata unui bloc darapanat. Cobor din ea si ma plimb pe starda necolindata. Copacii verzi erau asezati langa cladirile vechi. Pe trotuar puteai vedea desenele copilaroase in creta facuta de pusti. Ochii mei se opresc asupra desenelor in grafiti de pe peretii vechi iar urechile mele ascultau rasetele, muzica, motoarele motociletelor de mana a doua. Inaitez tot mai in fata fascinat de viata din jurul meu.

Am stat atat de mult timp izolat de toata atmosfera asta incat am uitat cat de mult ador arta naturala, neslefuita. Uitasem cat de mult iubesc viata oamenilor si de cate ori am imortalizat-o pe panza alba. La un moment dat ma opream de fiecare data sa imortalizez toti acei copii care se avantau in zeci de jocuri. Imi placea sa pictez actiunea lor infantila si plina de puritate. Inocenta lor ma fascina.

Ma fascina asa cum o face si acum. Zambetul imi apare pe buze cand vad toti acei copii jucandu-se aceleasi jocuri pe care le incrustasem pe hartie acum cativa ani, si aud aceleasi cantecele care m-au inspirat si atunci.

Continui sa inaintez pana cand atentia imi este furata de o voce calda si lina, ma abat de pe trotuarul plin si o iau la stanga pana cand vad niste copii adunati intr-un cerc in fata blocului. Ma apropri si vad acolo o adolescenta cu o carte in mana care le citea copiilor, sau le recita. Ma asez si eu pe jos si incerc sa ma camuflez intre copii si ascult vocea tanara, nelucrata care recita suav din cartea albastra.

" Sufletul cade

Pe panza maiastra

Lumina descade

In marea albastra

Ce tainic se-ascunde

In ai sai ochii blanzi...

Culoarea s-aprinde

Sufletul se desprinde

Intunericul cuprinde

Mana-i cea alba.

Si dorul cel mare

Corpu-i degusta

Visarea iubirii

Satisfactie-i aduce

Sta si viseaza

L-murgul batran

Viseaza iubire

Lumina

Si pace.

Viseaza traire si

Zambet

Si raza...

Raza cea pura

Ce vrednic pazaste

Panza cea alba

Ce pensula o manjeste.

Muza e-acolo!