Pretul iubirii

cap 5

Delia Pov..

Este una din diminețile în care mă trezesc odihnită, iar asta are deaface cu locul unde ma aflu. Cu faptul că dorm în camera tatălui meu, cu gândul că voi fi fără Joshua câteva ore bune, că ...

-La dracu! Mă gândesc că poate am rămas singură cu obsedatul sexi care le știe pe toate.

Merg să îmi fac un duș , îmi prind parul care îmi venea în ochi cu o clama ce era mai mult un  fluturaș si merg să îmi caut haine potrivite pentru locul si vremea de aici.

Găsesc o pereche de blugi scurți și un tricou nu foarte decoltat. Cobor scările în timp ce mă rugam sa nu dai de Mikola, nu eram în stare să dau ochii cu el, nu încă.

În salon liniște, merg la bucătărie unde Margarete făcea cafea.

- Neata, cum ai dormit!  Mă întreabă în timp ce îmi dă o ceașcă cu cafea.

-Sincer , nu am mai dormit de mult așa de bine! Și aud o  motocicletă care frânează și i și oprește motorul.

-S a întors Mikola de la firma! Mă atenționează Margarete . Merg să schimb cearceafurile domnului Mendoza. Și dispare.

-Pai si  eu merg sus ca am ceva de rezolvat... Nu știam cum sa plec mai repede de acolo până nu mă întâlneam cu el.

Prea târziu, nu am apucat sa fac nici un pas , că ușa se deschide si Mikola intra in salon urmat de o blonda pe care o tine strâns de mână. Par să se simtă bine împreună . Ma retrag înapoi în bucătărie și intepenesc pe scaun.

Margarete mă lăsase singura si nu aveam o ocupație pentru a nu avea tentația să îi urmăresc cu privirea. Așa că îmi îndrept atenția spre inelul de logodna și încep să îl rotesc pe deget agitată.

-Neata! Spune fata blonda îmbrăcată si ea in costum negru de piele, in timp ce se uita spre mine.

-Haide... Ști că nu avem toată ziua la dispoziție... Și o ia pe umăr pe blonda

Mikola și a întors privirea spre mine si am avut impresia că o să spună ceva, dar blonda din spatele lui îl gâdila, luandu și privirea de la mine și se îndreptă spre camera.

Răsuflu ușurată  cand sunt din nou singură. Vreau sa ies afară dar trebuie să urc să îmi iau telefonul, în caz că sună Joshua.

Urc scările si deja se aud râsetele celor doi și țipetele tipei blonde.

-Termina că mă doare! Țipa blonda

-Daca imi spui ce vreau să aud , te las...

-Bine...te iubesc...te iubesc...

-Ok, dar mai era ceva....

- Un pupic mic de la fata mea  dulce..

Mă deranja și îmi lasă un gust amar discuția și joaca celor doi. Nu știam că Mikola are și o latură jucăușă, sau poate doar cu iubita lui. Eu îi cunoscusem doar partea nesuferită .

Iau telefonul si cobor în curte unde inspectez fiecare colt. Au trecut trei ore de cercetare și constat că mi ar prinde bine să călăresc. Nu am mai călărit de mult timp, iar vremea superba , mă îndemna la asta.

Mă îndrept spre domnul care peria un cal, era Fulger, calul pe care l am speriat.

-Credeti că l as putea călări?

-Pe Fulger?! Întreabă domnul, vizibil uimit

-Da!

-Nu cred că domnul Mikola ar fi de acord. Numai dumnealui îl călărește.