Pretul iubirii

cap 14

Delia Pov...

Ziua a trecut greu. Îmi făceam multe filme, încercăm să pun cap la cap detalii,nume , transporturi...

Deja se înserase, era ora 20:30 și Joshua venise să mă ducă la ferma. Urcăm în mașina , se apleacă și mă sărută. Nu mă mai atrage felul lui de a mă atinge, acum sunt scârbită, știu ca merge la alta, o simt.

-De ce i ai dat acțiunile lui Rodriguez?

Eram uimită, așa repede circulau zvonurile?

-Asa am considerat că este corect! Și nu mă întreba altceva pentru că nu o să i -ti răspund.Sunt alegerile mele, punct.

Nu știu de ce dar aveam o presimțire ca ceva necurat este la mijloc. Deși acum știam ce vreau, trebuia să mă căsătoresc cu un om pe care  îl vedeam cu alți ochi.

Ajungem la ferma. Margarete ,n e aștepta cu masa pusă. Ni se alătură și Rodriguez,care era acasă de câteva ore. Nimeni nu a spus nimic cât timp am mâncat, eu eram cu gândul la Mikola, nu știam în ce era băgat, iar sentimentul de teamă punea stăpânire pe mine.

-Vrei să dorm cu tine in seara asta? Te am simțit tensionată, azi... Întrebă Joshua în drum spre camere

-Nu mai pleci la prietenii tăi? Sigur te așteaptă cineva?

Și întru vrând să închid ușa,dar ceva o oprește.

-Ce se întâmplă cu tine, de când am venit ai pus o distanță între noi? Spunea cu capul plecat pe tocul ușii

-Poate că aici te am cunoscut cu adevărat! Și încerc să închid ușa

-Poate ar trebui să trecem la următorul pas... Și trece o mână prin ușa întredeschisă ,trasând o linie de la buze spre sâni. Nu crezi?

-Iesi! Și îl împing cât să pot închide ușa și o încui.

Mă rezem de usa închisă și plâng. Nu plâng pentru ce îmi spune Joshua, plâng pentru că am nevoie sa știu că Mikola este bine. Mă ghemuiesc pe podea și stau acolo până simt că corpul meu se descarcă de greutatea care este acoperit, parcă alunecând o dată cu lacrimile mele.

Mă ridic și mă duc în baie, aveam nevoie de un duș, un duș care să mă ajute să îmi revin.

Cada este plină cu apă și eu stau de mai bine de o oră. Gânduri vin și pleacă. Dar cel mai intens gând este acela să renunț. Nu mă puteam căsători cu Joshua, nu mai simțeam nimic, din ce simțeam cu ceva timp în urmă sau ce simțeam pentru Mikola.

Mă ridic in marea de aburi și îmi iau un prosop pe mine. Vreau sa ies când....pe oglinda din baie aburită pot să văd cum sta scris :
"Mă  iubești ?"

Ies speriată din baie și caut cu privirea prin cameră. Ușa....era încuiată. Merg din nou în baie și privesc scrisul din oglinda care începe să dispară când aburul este înlocuit de aer .

Merg la geam și trag draperia, văd un o persoană îmbrăcată în negru care stă și privește spre mine. Oare să fie Mikola? Cobor repede în living , după în curte...nu mai era nimeni. Aș fi mers mai departe cu căutările mele, dar aveam pe mine doar un prosop, așa că urc în camera și încerc să mă gândesc la ceea ce văzuse-m.

Mă așez la birou și scot dintr un sertar încuiat, scrisoarea de la Mikola și cutiuță. O recitesc și încerc să îmi dau seama ce este cu cheia. Apoi îmi aduc aminte de faptul că Rodriguez a spus că tata a găsit un punct de plecare, o persoană care știa ceva.

-Adresa! Și îmi aduc aminte de adresa pe care am găsit o în haină tatei. După ce o caut prin teancul de dosare care erau împrăștiate pe birou, găsesc bucata de hârtie: Harmonie nr 354  George Hunter.

Asta trebuie să fie adresa unde trebuia să meargă după ce ne punea la adăpost. O pun în sertar și îl încui.

Era dimineața, o nouă zi. Mă ridic și arunc pe mine o cămașă albă, o fusta crem și un sacou maron, în picioare pantofi crem. Mă priveam în oglindă, aveam să intru pe un drum fără întoarcere. Trebuia să fac asta, trebuia să duc la sfârșit căutarea pe care tata a început o .

Cobor în living și îl găsesc pe Rodriguez care mă aștepta. Se pare că Joshua mergea la facultate azi și nu venea la firmă

Sunt doar eu și Rodriguez în mașină,mergând prin traficul lejer de la această oră. Rodriguez pare agitat dar nu spune nimic strânge volanul și văd cum aruncă dese priviri în oglindă retrovizoare.

-Suntem urmăriți?

-De cine? Și mă întorc pe scaun uitandu mă în spatele mașinii.

-Nu știu, dar mașina am mai văzut o ...Spune în timp ce mărește viteza, apăsând pedala de accelerație.

Mergeam în zigzag pe șosea încercând să n e facem loc printre mașini, crezând că așa vom scăpa de cei care n e urmăreau. Dar era destul de greu să înaintăm așa că Rodriguez trage tare de volan făcând mașină sa scârțâie și intrăm pe o stradă din dreapta noastră.

Și mașină care n e urmărește i și schimba traseul urmarindu ne, dar de data aceasta încep să traga in noi. Țip speriată și îmi ridic genunchii pe scaun ascunzând mi capul între ei și protejându mă cu mâinile amândouă.

Rodrigues nu spunea nimic ,era atent la drum și caută o cale de scăpare,cand un glonț trece printre noi, făcând o gaură în parbriz și lasand geamul crăpat în mii de bucatele care  făceau ca vizibilitatea să fie redusă.

Trecem cu viteza pe lângă oameni, mașini sau locuri amenajate, evitând cu greu să nu lovim pe cineva .

-Deschide torpedoul! Îl aud pe Rodriguez când țipă la mine.

Intind o mână și deschid ușa mică lasand o să cadă..

-Ia arma și tine o la tine, și nu ezita sa o folosești!

Doar nu vroia să trag cu ea, nu am ținut niciodată o armă în mână. O iau în timp ce mana îmi tremură de parcă aveam parkinson, rămânând în aceiași poziție de ghemuit.

Rodriguez încerca să facă tot posibilul să scăpăm de urmăritori, dar n e era imposibil, trăgeau în masina noastră făcându ne să ne pierdem concentrarea.

Ieșim dintre blocuri ajungând pe șoseaua principala când un foc de armă se aude și mașină noastra începe să se balanseze, după care se rostogolește. Țipăm și strigam la Rodriguez,care nu îmi răspundea,iar mașină se rostogolea făcând să mă lovesc de pereții interiori... până când se oprește brusc și suntem în poziția normală.

Încerc să mă uit spre Rodriguez, era plin de sânge ,avea capul plecat, ochii închiși și centura îl ținea ,ca și pe mine , în scaun.

-Nuuuu... Rodriguez, răspunde mi...răspunde mi ...la dracu'. Îmi scot centura și simt cum o mână deschide portiera, aproape smulgând o , tragandu mă afară din mașină.

Lumea din jur țipa și fugea în toate părțile văzând arma celui care m a tras din mașină.

-Crezi că ești mai buna decât tatăl tău?...Spune în timp ce îmi lipește arma de tâmplă

-Chiar de mor,tot o să plătești! O să vin și moartă după tine! Încercăm să găsesc ceva familiar la el, dar masca de pe fata și ceva care îi brula vocea, mă puneau în dificultate.

-O să sfârșești că el dacă nu stai în bancă ta!Și mă trăgea de păr apăsând arma pe obrazul meu.

Îl scuip, in semn că nu mă intimidează amenințarea lui. Îmi dă drumul la par și mă lovește cu putere peste față, făcându mă să cad lângă mașină. Cu coada ochiului văd arma care era căzută sub scaunul din față. Intind mana și o apuc îndreptând o spre el.

-Daca mă mai atingi o dată, o să regreți! Dar zâmbetul lui și mana care se întindea spre mine, spuneau că nu îi este frică de o fata care tine in mâna ,ce tremura ,  un pistol

Închid ochii și apăs pe trăgaci. Pistolul se descarcă și tipul mascat se retrage un pas in spate, ducând mâna spre brațul stâng înjurând. Văd furia din ochii lui și știu că mi a venit sfârșitul când..