Pretul iubirii

cap 8

Delia Pov...

Îl salutam pe Rodriguez din ușă, când o altă mașină oprește și din ea coboară Joshua. În interior puteam să văd că mai erau două fete si un baiat, pe care i a salutat înainte să plece.

Toți se uitau la el, era beat și bine dispus. Inima îmi ajunsese în stomac. Mă retrag in casa pentru a nu vedea  Rodriguez și Mikola, rușinea care mi se citea pe față.

-Buna iubito! Spune în timp ce închide ușa după el.

Abia se mai ținea pe picioare. Nu l am văzut de prea multe ori beat, iar atunci când venea beat la mine acasă, spunea că din cauza mea bea, pentru că simte că nu îl iubesc suficient. Desi mama îi luă mereu apărarea, spunând că este băiat bun și ca nu tine la băutură, pe mine ma dezgusta .

-Ai zis că mergi la niste prieteni, nu la bar? Spun și ma așez nervoasa pe canapea.

-Dar ce îmi ceri  socoteală?M am saturat sa fiu ținut din scurt!

-Ce ? Eu zic sa te duci și sa te culci, vorbim mâine când te trezești!

-Dar eu vreau să vorbim acum! Vine spre mine și se arunca deasupra mea, încercând să mă sărute , în timp ce mâinile lui trăgeau de hainele mele.

-Lasa mă! Pleacă dracu de unde ai venit! Mă dezgusta.

-Nu crezi ca m ai amânat suficient, cred că este timpul să fi a mea.

Îi simțeam parfumul alteia pe haine iar semnele de pe gat, mă scârbeau. Mă luptam sa il dau după mine când simt cum corpul lui greu părăsește trupul meu înfipt în canapea.

-Daca ți a spus că nu vrea, las o! Mikola..

-Dar cine ești tu să îmi spui mie ce sa facă. Este femeia mea și fac ce vreau cu ea!

Și nu văd decât atunci când Joshua cade jos. Mikola îl lovise.

-Mikola ,gata! Spun în timp ce m am postat in fata lui.

Nu a spus nimic. M a privit atât de compătimitor că simțeam că pământul îmi fuge de sub picioare . S a întors și a plecat în camera lui.

-La dracu cu tine! Îmi este scârbă de tine, idiotule, te urăsc! Și fug în camera închizând mă înăuntru.

Au trecut câteva ore de când eram în camera. Am plâns ,am făcut un dus, iar am plâns, mi am amintit de Mikola cel pe care îl descoperisem, dar și de Joshua cel pe care îl uram. Dar nu aveam de ales, trebuia să îl accept așa cum era, aveam nevoie de căsătorie.

M am apropiat de colțul în care îmi țineam trusa pentru pictat si am început să trasez curbe si linii pe panza cu pensula . Erau forme ce l e simțisem sub mână atunci când Mikola mi a luat mâna trecând pe pieptul lui.

-La dracu ! Spun în timp ce arunc pensula din mana, stergandu -mi imaginea din cap.

Sâmbătă am stat toată ziua în camera, nu a venit decât Margarete să îmi aducă ceva de mâncare. Joshua mi a dat o mulțime de mesaje , toate cu scuze și păreri de rău. Nu mă mai impresionau.

Iar duminică aveam să cercetez împrejurimile. Am coborât dimineața la micul dejun și se pare că eram și singura care avea poftă de mâncare. Mikola nu era, iar Joshua, cu siguranță nu se trezise.

Pe Mikola nu l am văzut toată ziua. Iar Joshua m a evitat, dar mi a trimis un buchet de trandafiri cu un bilet pe care scria "Iarta mă! Sunt un prost!".
Am luat florile si le am dus la bucătărie, nu am vrut sa l e arunc, dar nici în camera nu puteam să l e țin.