Pretul iubirii

cap 7

Mă întorc când sunt imbrăcat și ma apropii de ea.

-Nu ești singura, ești a doua! Și o prind de mana trăgând o spre pat

-Doar nu crezi ca o sa ma culc cu tine pentru câteva haine uscate! Și se trage mana din mana mea.

-Acum înțeleg de ce nu s a culcat Joshua cu tine pana acum. Ești mai capoasa ca un catâr. Vreau sa mă uit la rană de la cap...

-In primul rând ce este între mine și Joshua nu te privește și in al doilea rând, puteai să spui ce ai de gând să faci. Spune în timp ce se așază pe pat.

Merg la baie unde găsesc tot ce imi trebuie și ma întorc la Delia.

-Vrei să stai culcata? Nu vreau să te violez, vreau să i ți curat rana.. Mă amuza intr un fel naivitatea ei.

-Am înțeles aluzia! Și se aseaza pe perna dintre picioarele mele.

Mă aplec și încep să curăț rana cu vata îmbibată în spirt. O ustura, dar nu zice nimic. Văd cum strânge din dinți. Are ochii închiși și pot să îi privesc fata in liniște, fără să fiu interpretat greșit.

Deși sunt atras de tot ce reprezintă ea, mă opresc când îmi amintesc că este logodită. Nu vreau să îi stric viitorul sau să o despart de bărbatul pe care îl iubește, deși știam mult mai multe despre Joshua, nu trebuia să mă amestec.

-Poti să te întreb ceva? Cred ca a simțit că o fixez.

-Da... și ma pregătesc să ii dau cu o soluție ce va ține locul curat, după care voi pune un leucoplast.

-Cu cine ai mai fost aici? Cu blonda de azi sigur nu, am văzut că are gusturi prea bune că sa o asociez cu aceste haine.

Zâmbesc și nu înțeleg de ce o interesează cine era blonda ,sau pe cine am mai adus aici .

-Facem așa! Eu i ți răspund la o întrebare, după care tu îmi răspunzi la o întrebare...

-Ok.

-Deci , prima întrebare conține două întrebări, așa că îți voi răspunde doar la una. Tipa blonda este iubirea vieții mele... și aștept să îi văd reacția fetei, deschide ochii...este femeia care mă face cel mai fericit...este  femeie pe care o să o iubesc toată viața mea... și fata ii devine foarte schimbată și oarecum , părea deranjată. O cheamă Nicolle ...este sora mea.

-Cum...sora ta? Și se ridica in fund, rotindu se cu fata spre mine și picioarele stranse turcește. Dar nu semănați. Privirea ei devenise luminată.

-Stiu! Ea seamănă cu mama... Și iar simt nodul care îmi apare în gât ,de fiecare dată când vorbesc de ea. Acum întrebarea mea...

Mă gândesc câteva secunde.

-De ce nu i ai cedat până acum , lui Joshua?

-Cred ca mergi cam departe cu ,curiozitățile tale.

-Eu ți am răspuns . Nu te am mintit până acum. U și lasă ochii în jos, rușinată.

-Intre noi nu s a întâmplat nimic pentru că nu mă simt pregătită.

-Dar va cunoașteți de când erați la grădiniță, nu cred că a rezistat el fără să se atingă de tine , atâția ani?

-Cred ca de fapt îmi pui a doua întrebare?

-Bine , hainele sunt ale mamei mele și nu am adus pe nimeni , niciodată aici. Acum răspunsul tău...

-Imi pare rău . Nu am știu. Și i și pleacă privirea.., din nou.