Pretul iubirii

cap 15

O motocicletă neagra frânează în dreptul nostru și trage in cei care n e urmăreau. Văd cum ceilalți trag în el fără să îl nimerească în timp ce el a doborât doi dintre ei.

Mai erau trei ,unul la mașina lor și doi lângă mașină noastră printre care și cel care mă amenințase. Motociclistul se apropia trăgând spre cei care ne atacase,cand cel pe care l am împușcat în braț se face nevazut, iar celălalt se pregătea să tragă înspre motociclistul care era atent la colegul lui. Nu știu de unde am avut curajul să ridic ,din nou,arma și să trag, nimerindu l în piept.

Pistolul îmi cade din mana și incep să tremur de parcă căzusem intr un lac înghețat. Tocmai omorâse m pe cineva !

Focurile de armă se opresc în timp ce motociclistul se uita la mine. Ii salvasem viața, cred. Se apropia și mintea mea vroia să creadă că este Mikola, trebuia să fie el, dar casca nu îmi dădea voie să îi văd fața.

Era lângă mine și mă privea...Eu sperăm să spună ceva ca sa ii aud glasul, dar când sirenele ambulanțelor și mașinilor de politie se făcură auzite, se îndreptă spre motocicleta .
A turat motorul la maxim,in timp ce se uita la mine și a plecat cu  scârțâit de pe loc.

******

Încerc să deschid ochii , dar pleoapele îmi sunt grele de parcă nu am dormit două zile. Mă uit de jur împrejur și îmi dau seama că stau intr o camera de spital. Îmi duc mâna la cap, mă durea, și simt bandajul care il învelea. Capul meu o să aibe de suferit, după atâtea răni, întâi cad după cal și acum asta..

Ușă se deschide și în interior intra un doctor și un polițist cu un carnețel în mână.

-Cum va simțiți? Întreabă doctorul,in timp ce se uita pe foaia care stătea pe noptieră de lângă pat.

-Bine, cred! Și încerc mă ridic încet în fund

-Va amintiți ceva, din ce vi sa întâmplat? Întreabă polițistul pe în ton destul de autoritar

Iar în următoarea clipă în cap mi se derulează filmul.

-Unde este Rodriguez? Întreb panicată. Este bine?

-Starea lui este stabilă, dar este inconștient. O să aibe nevoie de câteva săptămâni de spitalizare.

Răsuflu ușurată, mai bine așa decât mort.

-Ii cunoașteți pe cei care v au atacat? Întreabă din nou polițistul în timp ce își scoate un pix din buzunarul de la piept.

-Nu, nu îi cunosc. Știu doar că au început să tragă în noi, după care Rodriguez a pierdut controlul volanului când un glonț l a lovit.

-Martorii spun că un tip pe motocicleta a tras în cei care va urmăreau? Ceva îmi spunea să evit subiectul..

-Nu știu! Îmi amintesc că am coborât din mașină să merg la Rodriguez și am leșinat, după care m am trezit la spital. Polițistul se uita suspicios la mine, știa că ascund ceva.

-V a vorbit vre o unul dintre atacatori? Un martor a declarat că v a spus ceva după care v a lovit! Încearcă să mă pună în temă că ceva s a întâmplat

-M a amenințat și mi a adresat injurii, doar nu credeați că m a întrebat ce fac? Nu îmi plăcea insistența lui, chiar dacă avea uniformă

-Si pistolul cu care a ți fost văzută ,unde este? Și să nu spuneți că nu va amintiți sau ca a apărut prin minune în mâinile dumneavoastra, că nu va cred.

-Ba , să știți că Spiderman mi la dat. Acum scuzați mă sunt obosita!Cand pot să plec? Îl întreb pe doctorul care se pregătea să iasă din camera împreună cu polițistul care era vizibil iritat

-Puteti sa plecați imediat ce va ies analizele. Și rămân singura .

Peste patru ore sunt la mine în cameră. Nancy  m a adus acasă. De cum a aflat s a postat la spital și mi a făcut un interogatoriu, că mai bine o angajau în locul polițistului care mi a luat declarația.

I am povesti in drum spre casă ce se întâmplase, evitând partea cu tipul pe motocicletă. Dar curiozitatea ei era de nestăpânit

-Stiu ca îmi ascunzi ceva, dar nu o să insist. M am atenționat că nu este proastă

-Nancy,nu stiu în cine să mai am încredere și în cine nu. După ziua de azi, am rămas singură în căutarea mea, dar nu renunț!

-Nu ești singura! Și își ridică mâna după schimbătorul de viteze, punând o peste a mea. O să te ajut cu tot ce pot.

-Nu trebuie să te amesteci, nu este războiul tău! Nu vroiam să aibe de suferit.

-Domnul Rodriguez îmi este ca un tată, așa că nu mă poți opri!
O privesc și știu că o să fie lângă mine.

După câteva minute ajunge și Margarete plângând. Era speriată de ceia ce ni se întâmplase. Am liniștit o și am rugat o să îmi facă o supa, asta îi mai lua gândul de la noi.

Soarele spusese și eram în dreptul geamului privind afară. Toată lumea mă sunase, inclusiv Martin și mama. Mama făcuse o criză de nervi și mă implora să vin acasă, nu vroia să rămână și fără mine. Dar asta nu mă făcea să renunț, am sunat o pe Nancy și am rugat o să îi programeze mamei un zbor spre Mexic. Acolo locuia sora ei și mama a trebuit să se supună deciziei mele, chiar daca asta însemna să rămân complet singură și fără nimeni lângă mine...

Gândurile îmi sunt alungate de ușa care se trântește de perete și în camera intra Joshua, ca un taifun.

-Ești bine? Abia ce am aflat, am uitat sa îmi încarc telefonul aseară și mi sa închis.

Stăteam cu mâinile încrucișate în fața lui și îl priveam disprețuitor.

-Nu cred că te aș fi sunat nici dacă urma să imi spun ultima dorință! Acum ieși! Sunt obosită!

-Spune mi cine v a urmărit, cunoști pe cineva? Mă uimea curiozitatea lui

-Daca te interesează, mergi la secție, am dat o declarație mai devreme...sigur te vor lămuri. Acum ieși! Și îl apuc de braț tragandu l spre ușă

-Auuu...Striga și se trage din mana mea.

-Ce ai pățit la braț? Întreb in timp ce gândul îmi zbura la cel care n e atacase și pe care eu l am împușcat în același brat cu cel al lui Joshua.

-Am fost tăiat în club seara trecuta, am nimerit în mijlocul unui conflict și m am ales cu asta. Arată înspre mână.

Nu puteam să văd nimic pentru că avea un sacou care îl ținea ascuns și nici nu vreau să insist. Vreau sa cred că este doar o coincidență.

-Acum pleacă și lasă mă, vreau să mă odihnesc. Pleacă și încui ușa în urma lui.

Aveam nevoie să mă gândesc totul era întors cu susul în jos și nu știam de unde să pornesc...sau poate că da. Mâine mama era în avion spre Mexic ,așa cum plănuisem și o rugasem pe Nancy să nu spună nimănui nimic, știu că nu trebuie să am încredere in nimeni, dar am un sentiment că Nancy mă va ajuta.