Madrigal se ivise în crăpătura ușii imediat ce Patch a bătut cu pumnul în lemnul tare.
-Corty? Tu ești scumpo? Vreau să-ți văd încheietura.
Fără sa zic nimic mi-am tras geaca de pe mine dezvelindu-mi umerii și brațele și i-am întins încheietura dreaptă unde aveam o pată în forma de semilună perfectă ,iar intre capetele acesteia era încadrată o stea cu 5 colțuri.
Madrigal fusese prezenta la nașterea mea și îmi lăsase un semn unic , cum era tradiția pe atunci, dar nu a vrut niciodată sa-mi spună ce însemnătate avea.
-Eu sunt , Madrigal , stai calmă ,am liniştit-o eu zâmbindu-i strâmb.
-Slavă Cerurilor ,Corty. În momente ca astea nu poți să ai incredere-n nimeni.
Madrigal deschise uşa larg facându-mi loc să intru , dar ingustă deîndată crăpătura ușii când dădu cu ochii de Patch.
-Tu cine mama matii mai ești? Spuse ea uitandu-se urât la el.
-Pămpalau' e cu mine , am asigurat-o eu și m-am întors către Patch și i-am făcut cu ochiul.
Madrigal ne pofti în cămăruța plină de cărți aruncate peste tot ,dar fusese dejuns să pocnească din degete și toate să se așeze frumos în rafturile lor.
-Aşezați-vă vă rog , ne făcu ea semn cu mana către canapeaua din fata şemineului .
Casa ei arăta exact ca de fiecare dată când am trecut pe acolo. Același mobilier vechi , dar stilat cules de prin toate colțurile lumii . Covorul persan era la locul lui, ca și balansoarul din lemn de trandafir.
Înainte să mă mut cu Julia ,locuisem o bună bucată de vreme în acea căsuță primitoare.
-Unde-i Matildo? , am intrebat-o pe bătrâna vrăjitoare cu un glas de fetiță curioasă.
Matildo era demonul de casă al lui Madrigal, el făcea curat , gătea și se ocupa de vizitatorii neplăcuți ai ei și în ciuda faptului că era o ființă plină de răutate pură, era înfățișat ca un pisoiaș mic și negru cu un ochi verde și unul albastru.
Nici nu terminasem bine de rostit cuvintele că de sub canapea am auzit mieunatul slab a lui Matildo . Îmi fusese dor de bestiuța acea care îmi făcea cacao caldă în fiecare seară. M-am aplecat spre marginea canapelei și am cuprins cu ambele mâini pisoiaşul negru aşezându-l în poală .
- I-a fost dor de tine, a spus Madrigal punand o mană pe capul lui Matildo și rasfirându-i blana pufoasă, apoi mutandu-și privirea spre Patch care stătea în spatele aripilor mele .
-E destul de drăguț , a spus ea măsurandu-l din cap până-n picioare, ești sigura că nu-ți place scumpo? Nici măcar puțin?
-Oh haide Madrigal... e fratele Juliei. S-a urcat pe mașina mea. Imposibil. Am spus eu cu un zâmbet răutăcios pe fată, iar la auzul vorbelor mele și bătrână vrăjitoare pufnit în ras, dar eram sigura ca , în spatele aripilor mele îl auzisem pe Patch râzând.
-înțeleg, dar totuși ce te-a adus p-aici?
- Ceva nu miroase a bine ,Madrigal, viziunile mele sunt mai .... înspăimântătoare. Am anunțat - o eu făcând o mica pauza pentru a-mi găsi cuvintele potrivite.
-Mă temeam de asta scumpo . Ceva amenințător și extrem de puternic se dezlănțuie, mi-a spus în şoaptă.
Am oftat prelung apoi m-am uitat în ochii ei căprui.În ciuda vârstei pe acre o avea Madrigal atâta extrem de bine , avea parul lung și blond , strâns mereu într-un coc în mijlocul capului, dar singurul de bătrânețe erau mici riduri care i se prindeau la colțurile ochilor când zâmbea.
