7.Cei mai puțin atinşi de întuneric

48 5 0
                                    

Razele enervante ale Soarelui îmi intrau în ochi prin draperiile ce acopereau cu greu geamurile imense.

Am mormăit indignată și mi-am pus perna în cap întorcându-mă cu spatele la Soarele care era hotărât sa mă trezească devreme astăzi. Deabea închisesem ochii scufundându-mă în dulcea pace și în mirosul așternuturilor simțind că mă fură somnul ... când credeam că lumea mi-e mai dragă din camera Juliei pornise muzica dată la maxim.

Simțeam vibrațiile boxei prin parchet și îmi clatină ușor picioarele patului, așa că valul de furie care îmi invadase sufletul îmi alungse toată melancolia din acea dimineață , făcându-mă să îmi simt pulsul crescându-mi până-n gât.

-Fii a dracu' Julia! Am urlat cât de tare am putut și mi-am dat jos fundul din pat târându-mă pâna în fața oglinzii din baie.

Eram îmbrăcată ca în ziua precedentă. Blugi și un tricou fără maneci negru de vară. Părul îmi era tot ciufulit iar machiajul îmi era ușor întins sub ochi. Arătăm groaznic și aveam nevoie urgentă de un duş.

După ce am stat mai bine de 30 de minute în baie aranjându-mă am binevoit să deschid dulapu' și să scormonesc prin el după ceva bun de îmbrăcat, aşa că am ales un tricou drăguț imprimat cu o mulțime de căței și o pereche de pantaloni negri de trening lălâi.

Aveam de gând sa îmi petrec toată ziua în bibliotecă citind din scoarță-n scoarță întreaga istorie a Războiului Mortal, dar dorința mea nu fu împlinită că nici bine nu mă așezasem pe canapeaua pe colț  ca în pragul ușii răsări Julia.

-Ah , mai lasă cărțile alea odată . Azi avem treabă.

-Hm? Ce treabă? Am mormăit încercând sa o ignor dar nu aveam nicio șansă, fiindcă Julia nu se lăsa niciodată bătută când era extrem de hotărâtă.

-Știi ...dacă tu ai terminat școala asta nu înseamnă că nu mai exista.

Mda,Julia era în anu' 3 de liceu. Eu îl făcusem acum mult timp și l-am ( încă îl consider) o mare pierdere de timp. Iar Julia stătea în fața mea aproape făcând spume la gura din cauza nepăsării mele.

Trebuia sa mă duc cu ea sa își caute rochie pentru petrecerea din seara asta. Nu uitasem (cum era 100% sigur că așa credea ea)...ci doar nu îmi păsa îndeajuns de mult.
O mulțime de elevi fără viitor care se strâng într-un bar împreună cu profesorii și țopăie pe muzica de rahat.....dar sigur . Julia era de alta părere.

Eu, în schimb aveam sa mă ocup de lucruri extrem de importante, dar îmi plăcea sa îi fac pe plac.

-Mda , bine hai la cumpărături , am zis închizând cartea și punând - o înapoi pe raft.

Pe fața Juliei a apărut un zâmbet larg , apoi s-a îndreptat țopăind spre bucătărie pentru a face micul-dejun.
Am oftat ridicându - mă de pe canapea și am urmat-o.

Bucătăria era pustie ,nici urma de Patch. Mă aşteptam să stea rezemat de plită surâzând aşa că am ridicat din umeri și m-am apropiat de pervaz sprijinindu-mă de el pentru a arunca o privire spre curtea întinsă. Mașinile erau aliniate frumos în fața garajului.

-Unde-i frate-tu? , am întrebat-o pe prietena mea.

-Dracu' știe. L-am auzit plecând de dimineață....parcă pe la 7.

Mda....era de așteptat s-o tiulească cu prima ocazie.

-Mă duc sa îmi bag mașina în garaj. Văd că începe sa ploua, am zis în timp ce înșfăcam chelile de pe masă.

Am ieșit în vântul puternic și am apăsat pe butonul care descuia Mustangul și m-am urcat la volan. La naiba! Toată mașina mea era învăluită în mirosul lui, ceea ce mă enerva la culme dar îmi instala în colțul minții o stare de pace inevitabilă.

Just MeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum