-Ești sigură că ăsta e drumu' bun? ,m-a întrebat Patch care se ținea cu greu după mine.
-Glumeşti cumva? Știu oraşu' ăsta ca-n palmă. E imposibil să mă rătăcesc ,i-am zis neluându-mi privirea de la drum.
-Fie cum zici tu micuțo, a zis el pe un ton de copilaş ascultător.
Ştiam ce vroia de la mine. Vroia sa mă întorc în secunda 2 pe călcâie și să urlu la el , dar în schimb am zâmbit strâmb pereților și am adăugat :
-Nu pic a 2-a oră în plasă.
Așa că, nimeni nu a mai spus nimic până nu am ajuns pe străzile pe care, oamnenii, mişunau în sus si-n jos.
-Stai , mi-a zis prinzându-mă ferm de mână și întilnandu-mi privirea amenințătoare mi-a făcut semn cu bărbia către aripile impunătoare acoperite cu pene negre.
-Ah da, am uitat că trebuie sa le ascund. Am făcut o pauza apoi am lăsat aerul din plămâni să îmi iasă printre buze zgomotos. Mi-am lăsat geaca acasă la Madrigal, am bolborosit îmbufnată.
În secunda 2 Patch si-a dat jos geaca neagră și mi-a intins -o. Am dat aprobator din cap și mi-am tras-o pe mine acoperindu-mi spatele și mâinile.
-Șiiii, unde mai exact mergem? ,Spuse Patch în ceafa mea, fiind puțintel cam aproape de mine...
- Sub podul Karol e o intrare secretă. Acolo mergem.
-În cât timp ajungem?
-5 minute , am răspuns automat și m-am pierdut prin multime cu el pe urmele mele.
Cum spusesem, în exact 5 minute ne aflam pe podul Karol care era plin ochi de turiști care făceau poze la tot ce putea fi surprins într-una. Am făcut slalom printre gloatele de oameni ajungând la capătul podului și intorcandu-mă pe călcâie încercând să îl găsesc pe Patch prin mulțime.
Nu era pe nicăieri. Era imposibil să găsești pe cineva în aglomerația aia. Aveam de gând sa mă dau bătută și să îmi continui drumul când am simțit o mână aşezându-mi-se pe umărul drept.
-Mă cautai ?
Patch. Sigur, el mereu era la locul potrivit, ce sa mai spun? Mă întreb cât de tare mă poate enerva...
-Hai odată și taci! Am bolborosit în barbă grăbind pasul.
Cu chiu cu vai am ajuns la ușa în spatele căreia puteam găsi tot ce căutăm. M-am uitat peste umăr în stânga si-n dreapta să mă asigur că nimeni nu ne baga în seamă așa că am băgat mâna în buzunar după micuța cheie de argint pe care am indesat -o în broasca ușii și am descuiat - o apăsând pe clanță .
Odata fiind deschisa usa, am făcut un pas în față și m-am lăsat înghițită de umbra de dinăuntru. Am auzit cum ușa se închide în spatele meu cu un mare bufet, și odată cu zgomotul dispăruse și întreaga iluzie magică.
În fața mea se întindea o stradă lungă cu chioșcuri cu ziare , magazine cu lucruri care cu siguranță nu se vindeau în lumea oamenilor și tarabe cu animăluțe fel de fel. Aici era Piața Pragăi, nu cea obișnuită ,ci cea a Lumii din Umbră. Iubeam locul ăsta, plin de ciudățenii, locul în care mă simțeam în largul meu.
Tocmai ce trecuse pe lângă noi o fetiță cu mama ei de mână ,fiind foarte fericită că își cumpărase pixul care scria în orice culoare îi cereai. Mereu aici aveau aceiași marfă de care mă plictisisem cu mult timp în urmă.
-Pământul către Corty! Ești aici?
Patch stătea în fața mea și îmi flutura mâna prin fața ochilor. Firar sa fie, iarăși mă luase valu'.
