La ora 18, după încă 4 ore de căutări, ne-am întâlnit cu toții în fața casei lui Melody. Niciunul nu a găsit-o și ne gândeam să punem un afiș cu "câine... pardon... copil pierdut". Ne gândeam dacă am căutat-o peste tot când auzim un râset din casă.
Intrăm buluc pe ușa neîncăpătoare în living, iar pe canapea stă chiar Drops privind spre televizor.
- Unde ai dispărut toată ziua, copile?
- Toată ziua? Sunt de la 14 acasă...
- Păi și unde ai fost? Dimineață nu erai acasă!
- În parc. Am avut inspirație, așa că am luat blocul de desen, creioane și am mers în parc! M-am trezit pe la ora 7, așa că neavând ce face, mi-am făcut de lucru.
Ne uităm nedumeriți, obosiți și uimiți unii la alții.
Jasmine: Urma de Finetti... putea fi pământ...
Filip: Dâra de pop-corn... nu era a ei...
Joe: Drops aiurit! Ne-ai pus pe drumuri degeaba!
Melody: V-ați pus singuri. Nu eu v-am cerut să mă căutați ca disperații. Ați făcut și voi o mică plimbare, n-are nimic.
CITEȘTI
Viața unicornului Joe
HumorCartea este din perspectiva unicornului Joe, protaginistul cărții. Împreuna cu Melody probabil va ajunge în comă, iar aceasta nu este o viață normală pentru un unicorn. Dar hei, nu l-am auzit plângându-se. Joe: Eu-- Taci! După cum spuneam... Început...
