Viața unicornului Joe

#6

Cartoful ăsta de copil mă exasperează! Vrea unicornul să facă duș, iar săpunul dispare! Cobor și o găsesc în living, citind. Stai, citind?! Am înnebunit! Prea multe arome în înghețata de la micul-dejun...
- Cartof? Ce citești?
- Giorno e notte*.
- Deci, știi să ciești? Chiar și pe litere?
- Mhm...
- Scuze că te deranjez din lectura ta very fab. Dar poți pronunța pe litere cuvântul MELC?
- M-E-L-C. Fericit? spune fără să-și ridice capul din carte.
- Numai dacă spui și CIOCAN ROTOPERCUTOR!
- Iar te-ai uitat prea mult la Nenea Nuți?
Deschid gura să îi întorc replica, cum fac de obicei, dar n-am timp că aud o bătaie în ușă. Merg să deschid, să mă iau de persoana aia că nu e bună de nimic, să se ducă în Bolivia să-și vânda caprele și după să...
- Melody?
Atunci cine stătea pe canapea? Mă uit în acea direcție și de după carte văd că se ridică o roșcată.
- Mi-a făcut plăcere.
Iese.
- Cine a fost ea?
- Ah, Ashley (va mai apărea în carte, în vreo 2-3 capitole), prietena mea. Mi-a ținut locul cât am fost să spăl câinele vecinilor. S-a opus! Dar am reușit! se uită la mine cu o față sadică. Ah, da!
Îmi înmânează săpunul.
- În loc de creier, cred c-ai o prună!
- Ce?! Cămilă idioată!
Așa ne înțelegem zi de zi.