I Love You...Today,tomorrow,always

Bun venit,Matei!

Dupa toate cele intamplate se lasa linistea in casa...o liniste apasatoare care nu sta in obisnuinta Boomcrib...

***
-Bai,m-au sunat de la spital...Ana trebuie sa nascaaa! Le spune Sorin celorlalti,fiind fiecare prins in filmul lui
-Am ziis: ANA NASTEE! De data asta spunandu-le mai tare
-Ceeee?!
-Aoleuuu!
Si panica pune stapanirea in casa
-Gata,calmati-va! Totul va fi bine...noi doar trebuie sa-i fim ALATURI!
-Pai sa mergem!

***
-Nu mai pooot,mor!!!
-Linisteste-te,totul va fi bine,ai sa vezi...
-Multumesc,Bianca!
-Oricand! Ii spune in timp ce-l bate pe umar

-Domnul Bumbaru?!
-Da,eu sunt! Si ridica mana pentru ca acesta sa-l vada
-S-a intamplat ceva cu copilul,doctore?
-....
-Chiar atat de grav este...?
-Felicitari! Aveti un baietel de nota zece+.
-Serios?! Iar doctorul aproba din cap
-Am un baieteeeel frumoooos! A primit notaaaa zeceeeee! Incepe acesta sa tipe pe holul spitalului
-Va rog sa va calmati!
-Unde este? Vreau sa-l vad!
-Prima la dreapta.
-Multumesc! Si il prinde pe doctor intr-o imbratisare si-l pupa pe obraz,acesta ramanand socant

***
-Voi ati auzit un tipat? Ii intreaba Junior pe restul
-Da,da! Il aproba acestia
-Va spun eu cine era... Intervine Bibi in discutie
-Cine? Spun toti in cor
-Sorin,logiic! Cine altcineva ar tipa in halul asta decat un tatic,iar dintre noi el e singurul...

***
-Holla,iubito! Holla,Matei!
-Matei?!
-Da,asa o sa-l cheme pe viteazu' asta mic,nu iti place?
-Ba daa,normal! Doar ca nu ma asteptam la asta... Si amandoi incep sa rada
-Acum ma duc sa-l arat si celorlalti,daca nu te superi?
-N-am cum! Acum fugi! Si acesta pleaca,dar nu inainte de-a o saruta apasat pe frunte

***
Urs P.OV:
In timp ce noi stateam si ne jucam cu Matei(asa o sa-l cheme),observ ca Bianca lipseste...bine si Cale si Ani nu-s cu noi,dar de ei stiu unde sunt... O caut cu privirea pana cand o vad stand intr-un colt,langa aparatul de cafea,uitandu-se intr-un anumit punct fara a face vreo miscare...nici macar o schitare...nimic
Cand isi da seama ca e privita isi sterge lacrimile,subtil, si imi face semn ca totul e bine,dar nimic nu e bine...ea nu e bine,vad asta! Sufera,sufera la fel de mult ca si mine si o inteleg,o inteleg cat de dureros este ca cineva sa te lase balta cand ti-e lumea mai draga...
Hotarasc sa merg la ea,s-o intreb ce are,sa-i ofer o imbratisare,pe care stiu ca o doreste foarte mult,si eu,sincer sa fiu,in astfel de momente,as tanji dupa o astfel de imbratisare... Cu pasi inceti si tematori ma indrept spre ea,iar cu cat ma apropii mai mult,cu atat  observ la ce uita cu atata amaraciune...se uita la Cale si Ani,care se sarutau chiar in fata ei fara vreun pic de remuscare...
Cum puteau sa-i faca asta? Cum putea Cale sa-i faca?
Cand ajung in dreptul ei,ii ating usor umarul,iar ea tresare si isi sterge dinou lacrimile varsate pana acum... Cum ma vede imi sare in brate si incepe sa planga fara oprire
-Shht! Nu mai plange,sunt aici! Incerc eu s-o imbarbatez in timp ce-i mangai suav parul
-Dar nu pot! Nu mai suport,Andrei! Simt ca,pe zi ce trece,ma usuc incet,incet,iar inima mi se rupe in mi de bucati,fara a le putea opri...
-Hei,nu mai plange! Nu meriti asta! Ai sa vezi,o sa iasa si soarele pe strada ta!
-Daca asa zici...
-Acum hai sa mergem la restul,sigur ne asteapta.
Nu mai spune nimic,ci doar aproba usor din cap

***
Am reveniiit! Ce parere aveti despre capitol?
Va astept parerile si sper sa va placaaa💛❤