Under the light

▫️Dementorii▪️

Pentru o clipa am crezut ca totul o sa fie bine,însă Dementorul ma marcase.
Urma sa imi ia puterile si chiar sufletul.Sam era agitat si tot vorbea cu Rena.Parea ca semnul pe care mi l a facut era destul de important.Imi trasase doua linii paralele deasupra soarelui.Ochii mei erau tot negrii ,dar ma simțeam diferit.Imi tremurau mâinile ,iar in minte se afișau fragmente îngrozitoare ,întunecate si auzeam doar țipete groaznice de suferința.Nu mai puteam sa ma abțin asa ca am țipat atât de tare încât imi luase parul foc.

-Fraya?!Te simți bine?
-Acum i a luat parul foc..minunat.
-Nu mai sta acolo si du te si calmeaz o.

Sam o prinde de mâna si o lasă in jos ,iar parul ei se stinge.

-Ce se întâmpla cu mine?
-Dementorii te au marca asa ca iti controlează mintea si puterile.
-Si??Cum scap ?
-Trebuie sa il distrugi pe cel care te a marcat.
-Sam l a distrus...sau..
-Il distruge doar forța a doua suflete pereche.
-Atunici o sa mor..
-Tu si Sam sunteți...adică il puteți învinge dacă va uniți...
-Ce sa facem?spune Sam speriat
-Sa va uniți puterile,cum ziceam.Duceti va înapoi in pădure si așteptați acolo.Cand vine ,pentru ca o sa vina după tine,o sa il doborati.
-Foarte simplu,si după putem sa ii doborâm pe toți si ne luam o vacanța.
-Sam!!
-Bine..pai atât ?Mergem acolo si..
-Atât.
-Ok ,mi se pare normal.
Sam da ochii peste cap si pleacă împreuna cu Fraya.Se duc in mijlocul pădurii si așteaptă acolo.O Conversație ciudata are loc:

-Oare suntem ...stii tu ...suflete pereche ?
Sam ezita sa răspundă.
-Nu stiu Fraya...
-Da..noi doi suflete pereche..pfffuu
-Da...nici o șansa.Suntem cei mai buni prieteni de 10 ani.
-Si asa va fi mereu....

Se lăsase o liniște mortuara.Parca prea liniște.Ii simțeam cum vin spre mine ,cum vor sa ma devoreze părticică cu părticică.L am luat de mâna pe Sam si l am strâns tare.Imi era frica...toată acea Nebunie din mine parca era absorbită odată cu fiecare răsuflu.Il zarisem.Era groaznic.Il auzeam pe Sam care imi șoptea sa ma pregătesc.I am dat drumul la mâna si am înghițit in sec.Eram pregătita...cred.

-Acum !!!striga Sam spre mine.Nu stiam ce sa fac asa ca am alergat spre Dementor si am încercat sa il ard ,însă m a doborât si era sa imi pierd cunoștința.Zaceam in zăpada ,iar Sam arunca cu gheata in ei ,însă nu functiona.Spiritul ce m a marcat s a îndreptat spre mine si imi absorbea încet puterile.Simteam ca ma sting ușor,însă Sam a venit repede spre mine ,m a ridicat mi a luat mâna opusa lui ,iar palma mea era peste palma lui .Ni s au aprins ochii ,iar odată ce ne am atins Lumina ,scântei ,
raze orbitoare ne înconjurau.Demento
arii erau absorbiți de lumina creată da,de 2 suflete pereche.Cand ne am dat drumul Sam a căzut lat.Eu am căzut in genunchi.Ceva era schimbat la mine.Era mult mai puternica.Cand ma așezasem zăpada se topise circa 1 km.O vulpe roșcata se apropie de mine.Mi se aseaza in poala.Era rănită la picioare ,instinctul imi spunea sa ii ard acea rana.Fac o flama ,care era foarte puternica,mai puternica ca înainte,si o așez peste rana.Scanceste pentru o secunda ,dar o vindecasem.
Flama,asa ii spusesem vulpii,il linge pe obraz pe Sam si se trezește.Era slăbit si palid.L am ajutat pe Sam sa se ridice si i am sprijinit mâna de umărul meu.Ne îndreptam spre casa Renei.In urma mea era o dara uscate de iarba prospata si miresme de florii.Flama era cu noi.Coada ei era simpatica ,era defapt o văpaia roșcat-portocalie.Era ceva ciudat la ea...Ochii ei imi erau familiari.Oricum ,scăpasem de acele spirite îngrozitoare.