Radical Changes

3. Nu pot sa cred!:-(:-(:-(:'(:'(

Jasmin povesteste:

-Cum adică el e fratele meu? E..eu...eu.. nu pot să cred. Si cum sa ne mutam la New York? Tie nu îți plac orașele mari! Spun eu tristă și supărată.
-Pai.......eu si tatăl tău vom divorta si cred ca e mai bine să ne mutam acolo.. În plus,liceele sunt mai bune acolo și sunt o grămadă de posibilități.

Când am auzit aceste cuvinte am crezut că o să leșin. Eram palida la fata si respirăm greu.

-Asta vroiam sa iti spun azi ,la liceu...spune Andy lăsând capul în jos. Îmi pare rău.
-Nu e vina ta,dar,cum de suntem frați?!?!
-Pai... Părinții tăi m-au adoptat cu 2 ani înainte să te naști tu,dar tatal tău a fost de acord cu asta doar dacă eu stăteam cu bunicii tăi. Anii au trecut si bunicul tău a murit,si bunica i-a zis mamei să mă vin să stau cu voi,si de când tatăl tău a aflat tot ce a vrea e să divorțeze.

Când am auzit asta lacrimile au început să îmi curga șiroaie pe obrajii mei roșii. Am urcat pe scări și am intrat în camera mea trântind ușa. M-am aruncat pe pat cu o pernă în brațe și stăteam așa. Simt cum ceva în interiorul meu se destramă.

Andy povestește:

Jasmin a fugit în camera ei cu lacrimi în ochi . Într-un fel imi pare rău pentru ea,stiu ca toate astea o copleșesc. Poate o pot face sa se simtă mai bine . Urc scările si merg spre camera ei.
- Jasmin,esti bine?..spun din spatele usii.
-Sa sunt...sunt...sunt bine! Spune ea intr-un hohot de plâns.
-Nu ,nu ești. Spun si intru în camera ei .
O văd pe pat cu o pernă în brațe. Plângând. Mă așez pe marginea patului ei.
-Stiu ca tu nu mă vezi ca pe un frate,dar eu chiar vreau să încercăm să ne înțelegem bine.
-Bine...spune intorcandu-se spre mine. Ochii ei de un albastru Fermecător acum sunt parcă inundați. Se ridică în fund si îmi sare în brațe:
-Imi pare rău! Nu trebuia să mă port așa urat cu tine,nu ai nicio vina pentru ceea ce se întâmplă. Si eu vreau să ne înțelegem bine!
-Bine,haaa,trebuie să îți faci bagajele. Spun eu ,oftând.
-Daa,ai dreptate .

Plec din camera lui Jasmin si îmi sună telefonul . Era...el...
La telefon:
-Alo ,ce vrei? Mă răstesc eu .
- Să te întreb cum merge treaba ,sau ai uitat,Andy?
-Nu am uitat,maine venim în New York. Doar....sa nu ii faci rău.
-Ce,ori te-ai îndrăgostit,gayule?
-Nu ,dar e sora mea!
- De când mă?
- Din totdeauna. Scuza-ma dar nu mai pot vorbi.
-Bine...Dar pricepe ,tu nu îmi zici sa să fac și ce sa nu fac cu ea,ok? Spune el si închide.
Off,am uitat de pactul cu Matteo.