O dragoste ciudată! Așa începe o poveste care nici măcar nu trebuia începută... O soartă neașteptată o întâmpină pe Ella, eroina poveștii, a cărei destin este să îl salveze pe un vampir sortit la o pedeapsă cruntă și să devină ea însăși regina vampi...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Totul a început într-o noapte tăcută, întunecată, sub cerul negru ca smoala, prin care luna încerca deznădăjduită să-şi imprime razele pe pământ.
Pe cărarea pietruită ce ducea către castelul antic de pe vestiţii Munţi Sângeroşi, porecliţi în acest fel de ţăranii de la poalele muntelui care susţineau că acolo erau duse odinioară fetele tinere din sat, pentru un anume om care spunea că e regele lor - ele fiind luate cu forţă fără ca să se mai întoarcă însă acasă vreodată. Pe acea cărare misterioasă se vedea acum o tânără fată care trăgea după ea o traistă cu câteva lucruri luate în fugă de acasă.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Era îmbrăcată într-o rochie albă, lungă, avea părul lung, şaten care şi acum îi era lăsat în voia sorţii, bătut de vântul care nu contenea să o împresoare cu o răceală de nedescris. Ochii ei erau de un căprui aprins inspirând parcă frica şi groază prin care trecuse înainte de a fugi.
Aceasta se îndreptă spre satul micuţ de la poalele muntelui pentru a-şi găsi bunica pe care nu o mai văzuse de când fusese mică şi bolnavă, iar aceasta venise la ei acasă şi o veghease până când se vindecase.
Ajungând în dreptul muntelui se uită cu băgare de seamă şi observă că una ferestrele castelului ce trona falnic pe coama muntelui era luminată. Ca la o clipeală din ochi, însă lumina se stinse lăsând-o pradă unui gând care o făcea să creadă că totul fusese doar o iluzie.
Tânăra rămase o clipă pe gânduri, dar apoi îşi continuă drumul cu frică, pentru ca la fiecare pas al ei i se părea că cineva o urmăreşte. Frunzele foşneau, ciorile croncăneau, iar ea începea să fie cuprinsă de o stare de amorţeală ca şi cum încerca să o împietrească şi să o ţină pe loc.
Uitându-se în faţa ei văzu satul luminat şi alungându-şi frica se îndreptă într-acolo spre el, dar nu înainte de a se mai uita încă o dată în spate. Nu văzu nimic aşa că plecă din acel loc aproape în fugă îndreptându-se către satul care nu dădea semne că o va primi cu braţele deschise.
Ajungând acolo bătu din uşă în uşă, întrebând de bătrâna vrăjitoare care îi ajută pe cei sat foarte mult şi căreia toţi îi ştiau de frică, ferindu-se însă a spune cuiva că e nepoata ei.
