VAMPIRIȚA

13. Întoarcerea în timp...

Alunecă în gol. Deschise ochii şi privi în jurul ei. Se apropia de lava scânteietoare de jos, cu rapiditate. Căldura ei o lovea în spate. Îşi urni toate forţele şi apoi îşi îndreptă mâinile spre peretele globului ca şi când îl implora să îşi deschidă porţile şi să îi dea drumul afară.

Chiar înainte de a ajunge jos, o lacrimă i se revărsă pe obraz, în semn de resemnare, dar apoi îşi aminti ceea ce îi spusese Eunice mai devreme - că era puternică - tot ce avea de făcut era să și creadă asta. Deodată văzu... globul se deschidea înaintea ei şi îşi arăta lumina de dincolo de el...

Îşi forţă mintea să poată zbura şi în câteva secunde ajunse sus la marginea acestuia. Se agăţă cu disperare de aceasta de teamă să nu cadă din nou. Aerul proaspăt şi limpede o lovi cu forţă şi îl inspiră ca şi cum ar fi murit dacă nu ar fi făcut-o.

Reuşi să iasă din glob. Se aştepta să ajungă în camera, din casa Cleopatrei, însă imaginile începură să alunece cu rapiditate pe lângă ea. Îşi dădu seama că timpul îşi modifica structura.

După alte câteva secunde, ajunse în pădure.

Clipi de câteva ori din ochi şi apoi îi văzu. Erau toţi trei îngenunchiaţi în jurul corpului surorii ei. O văzu pe Ella din trecut pregătită să pună sfera în sora ei.

Fără să scoată nici un sunet se avântă spre corpul Ellei şi intră în ea acaparând-o complet. Aceasta icni odată scurt, căci simţi cum corpul ei e luat în stăpânire de o altă forţă... se luptă la început cu forţa aceea necunoscută pentru ea şi încercă să i se împotrivească mental, dar nu reuşi căci aceasta puse stăpânire pe ea.

Îşi ridică mâinile în aer, resemnată, pregătită să pună sfera în sora ei, care îşi dădea ultima suflare, când o voce în cap îi insuflă insistent să nu o facă până nu adăugă o picătură din sângele lui Constantin în sferă.

Fără să înţeleagă ce se întâmplă, făcu ceea ce i se ceruse. Constantin, care nu ştia nimic, îşi rupse pielea de la încheietură şi adăugă o picătură de sânge în sferă. Deodată, aceasta îşi schimbă culoarea şi deveni roşie ca sângele.

Ella din mintea celei din trecut îşi dădu seama că reuşise să schimbe cursul blestemului surorii ei. Își lăsă mâinile în jos şi băgă sfera în interiorul ei.

Nu trecu mult şi o văzu pe aceasta cum deschide ochii. Ella se trase speriată în lături. Ochii acesteia erau roşii. O readusese la viaţă... şi mai mult decât atât se transformase într-un vampir.

- Nu vă temeţi, şopti Semida.

- Te-ai întors, iubirea mea! Exclamă Constantin, aruncându-se la gâtul ei şi luând-o efectiv în braţe. Eşti bine?

- Da! Sunt foarte bine! Exclamă ea. Mulţumesc soră.

- Ah... da... spuse aceasta bâlbâindu-se de uimire.

Totul decursese conform planului. Restul istoriei avea să se continue.

- Mulţumesc şi eu, spuse Constantin... Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără ea.

- Dar... spuse Ella... acum eşti doar vampir?

- Oh! Nu ştiu, spuse fata. Stai să vedem.

Sub ochii lor aceasta încercă să se transforme în altceva, dar nu reuşi nimic. Era doar vampir. Totul era perfect.

- Se pare că sunt doar un vampir! Exclamă ea... Exact ca tine, iubirea mea, îi zâmbi ea, lui Constantin.