Ce zi frumoasa!, se pare ca si vremea se bucura pentru mine. Tanarul Zilorf deschise ochii si isi atinti privirea catre cer si ii admira albastrul pur. Parea cu adevarat atemporal. Nici un nor nu indraznea sa apara, nici o pasare nu ciripea, nici un glas nu se auzea. O liniste cu adevarat odihnitoare cuprinse zona din imprejurimile Heliopolisului. Inchide la loc ochii si nu poate sa se abtina sa nu zambeasca: In curand voi fi rege, ce poate fi mai frumos de atat?, Zilorf, rege al Verdiavosului ... chiar ca suna bine, gandi acesta in timp ce chicoti usor. Cateva momente medita inca la acel moment, momentul cand va fi numit rege, la ce va spune si cum se va comporta, si mai ales la aplauzele ce ii vor infunda urechile...si la multe alte lucruri se gandi, necontenind sa zambeasca din ce in ce mai larg.
Isi indreapta spatele si se aseaza mai comod. Statea in sezut, cu spatele sprijinit de trunchiul gros al unui copac. Iarba era cu adevarat comoda, iar peisajul ce i se asternea in fata ochilor te facea sa te indragostesti de natura. Se afla in cel mai inalt punct din regat si din acest loc putea observa o buna parte din regatul ce avea sa il stapaneasca. Dealuri verzi domoale brazdate de rauri repezi, paduri magice cu aspect feeric si departe in zare se observau Marile Lacuri. Ce ti-ai putea dori mai mult de atat? isi spuse el, chiar ca nimic nu este mai de pret pe aceasta lume decat natura. Se bucura pe deplin de momentele de liniste ce le castigase. Pregatirile zgomotoase din ultima vreme il ostenisera cu adevarat.
Soarele se prelingea delicat printre crengile copacului si il incalzea intr-un mod placut. Acesta observa umbra lasata de trupul sau pe pamant si ii nazari o idee in minte. Si-a ridicat palmele de pe genunchi si le aduse laolalta, incercand ca umbra lor sa para o pasare in zbor. Nu ii iesea grozav si in timp ce se gandea cum sa isi imbunatateasca tehnica, izbucni in ras. In scurt timp voi fi ales rege si eu ma joc cu umbrele, cat de copil pot fi uneori. Oare toti sunt asa la 21 de ani? Dar dupa realiza ca nu ii pasa, azi era prea fericit ca sa ii pese de ceva.
Lui Legios cu siguranta iar fi iesit mai bine, pesemne ca el invatase mai bine pasarile. Se amuza serios datorita acestui gand si incerca din nou sa creeze o pasare, dar fara prea mult succes. Of, dragul meu frate, oare ce gandeste acum? Nu mi-as dori sa creada ca daca voi deveni rege ma voi comporta altfel cu el. Dar nu numai cu el, ci si cu Slavios si Rolenitos. Mereu noi patru vom fi egali. Mai medita o clipa la acest amanunt si dupa ii veni in minte tatal sau. El este mai rece cu mine, dar probabil nu vrea sa ma menajeze, vrea sa ma pregateasca pentru functia de rege. Chiar daca nu o arata, il aprecia mult pentru aceasta pregatire tacita pe care i-o oferea. Nimeni nu este mai in masura ca el sa ma invete ce inseamna cu adevarat sa fii rege.
El era fratele cel mare iar ceilalti trei, Rolenitos, Slavios si Legios erau tripleti. Cu toate acestea, el mereu a simtit ca Legios era cel mai apropiat de el, mai mult decat atat, Legios parea mai apropiat de el decat fata de ceilalti doi frati ai sai. Dar toate acestea nu se datorau faptului ca acesta era mezinul familiei, ci avea Legios ceva special, o bunatate pura ce il fascina. Slavios, mijlociul, era mai mereu tacut si linistit, iar Rolenitos isi dorea mereu sa fie primul, sa arate ca el e cel mai puternic. Un zambet ii surase in coltul buzelor.
Ce familie frumoasa am. Fratii mei sunt totul pentru mine, pentru fiecare in parte mi-as da viata, ei sunt tot ceea ce am mai drag pe aceasta lume, ei sunt tot ceea ce mi-a ramas dupa ce ... privirea i se intrista brusc si incerca sa alunge gandul suparator ce ii venise in minte. Mai bine ma bucur de ceea ce am, conchise el.
Nu apuca insa sa se gandeasca prea mult la toate, ca isi auzi numele pronuntat de vocea ce avea darul sa il linisteasca cel mai mult:
