Inca tulburat de discutia cu tatal sau, Zilorf pasea agale pe aleile din Heliopolis. Era trist si isi dorea sa scape cumva de aceasta stare apasatoare. Loveste o pietricica cu piciorul si o urmareste cum se restogoleste pana la capatul drumului. Si-ar fi dorit sa fie cineva de cealalta parte care sa i-o trimita inapoi...
Se uita ingandurat de jur imprejur, dar nimeni nu paru sa ii observe prezenta. De fapt, daca se gandea mai bine, nu era mai nimeni in jur. Ce e cu lumea asta? Am si eu nevoie odata de cineva care sa imi alunge singuratatea si atunci sunt singur pe strazile orasului...buna treaba. Of, degeaba sunt inconjurat si iubit de atat de multa lume, ca in cele mai grele momente tot singur sunt. Isi baga adanc mainile in buzunare si hotari sa faca o plimbare prin oras.
Urma drumul ce i se asterna in fata fara sa stea prea mult pe ganduri. Drumul era petruit si parea a fi o cale principala de acces, si cum nu isi mai dorea sa vada pe nimeni din administratie, hotari sa schimbe directia pe o poteca laturalnica. Poteca pe care apucase cobora usor, dar Zilorf paru sa nu observa acest amanunt. De fapt, el nici nu era atent pe unde mergea. Mintea lui parca s-a desprins de trup. Picioarele sale mergeau singure prin oras in timp ce mintea sa gonea in cu totul alta directie. Nu e nimeni pe drum. ofta Zilorf. Se gandea cat de mult se schimbase viata sa in ultima vreme si spuse ca pentru sine: Uneori lucrurile se schimba in viata surprinzator de repede, inainte ca noi sa ne obisnuim cu aceasta idee. Dar gandurile lui spuse cu voce tare fura intrerupte de o alta voce, o voce dealtfel cunoscuta lui Zilorf. Poate ca dupa-amiaza aceasta nu va fi totusi atat de urata gandi acesta si imediat dupa zambi.
Mai inainta un pic pana dadu de o sala de clasa in aer liber, iar profesorul nu era nimeni altul decat Ermusus, Elementalul de Natura. Ermusus era un mag innascut si se aproxima ca are mai mult de 200 de ani. Acesta era foarte inalt, printre putinii care se apropiau de inaltimea lui Zilorf. Deobicei purta pelerine lungi ce aproape maturau pamantul si purta o palarie mare pe cap. Acesta se sprijinea intr-un toiag din lemn vrajit, toiag care mereu isi schimba forma si infatisarea. Desi in mod normal parul batranilor e alb, a acestuia era mai degraba o nuanta de verde foarte inchis, iar barba lunga era de aceeasi culoare. Si ce barba lunga avea. El avea un chip foarte bland, iar ochii lui pareau mereu ganditori. Aparent avea un aspect inofensiv, desi Zilorf stia ca el este cel mai puternic mag in viata.
Ochii sau erau cei care iti sugerau din prima ca acesta este un vrajitor inascut. Ochii lui nu aveau pupila, asadar erau mult mai patrunzatori. Acesta era unul din semenele distinctive a magilor inascuti, lipsa pupilei. Ochii acestuia erau verzi, dar nu erau verzi ca ochii obisnuiti, cu o culoare foarte aprinsa, ochii acestuia parand ca lumineaza. Cel de-al doilea semn ca o persoana este mag inascut este lipsa unui simt. Se spune ca acestora natura la nastere le confera puterea magica de a stapanii un element primordial, dar, fiind vorba de un schimb echivalent, acestia trebuie sa ofere ceva in schimb, trebuiau sa ofere un simt. Lui Ermusus i-a fost luat darul vederii, desi, chiar daca era orb, toti sustineau ce el vede lucruri pe care ceilalti nu le pot vedea.
Ermusus, pe langa multe alte atributii in stat, era si profesor. Educatia era un lucru de mare pret in Verdiavos, asa ca mereu Ermusus era solicitat sa preia cat mai multe clase de copii. Acestia isi incepeau educatia de la 8 ani, si studiau la un loc cu fetele pana la 14 ani. Pana la aceasta varsta ei invatau sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca si sa cante la un instrument, sau din voce. Mai apoi educatia se aplica diferentiat. De fete se ocupau mamele, in scoli speciale pentru fete, unde acestea invatau lucruri ca gatitul, tesutul, producerea podoabelor, dar si magia de asemenea. Baietii, ca si fetele, alegeau ce sa studieze mai departe, fie armele, fie magie, fieraria sau alt domeniu. Insa toate locurile presupuneau si exercitii fizice. Exercițiile fizice ale baietilor constau din antrenamente și probe de luptă, alergare, lupta cu spada, folosirea scutului, trasul cu arcul, aruncarea suliței. Marea majoritate isi incheiau educatia aici, dar cei care doreau, puteau urma una din scolile inalte. Una din ele era Artenia, un fel de scoala militara, asigura pregatirea tinerilor ce au mai mult de 18 ani. Tinerii care doreau intrau apoi în una din cele 10 armate. Pe langa scoala superioara militara, exista si una a magiei, una a culturii si asa mai departe.
