- Negrul mereu v-a prins bine, majestatea voastra.
Zilorf se uita parca pierdut in jur si zari o tanara draguta care ii aranja hainele cu atentie. Ce ciudat, aproape ca uitasem ca e aici. Gandurile acestea ma fac neatent. Vazu in privirea ei ca asteapta un raspuns si nestiind cum sa reactioneze, spuse cam fastacit:
- Nu trebuie sa mi te adresezi asa, ma poti considera prietenul tau.
Tanara il privi buimaca, evident surprinsa de un asemenea raspuns:
- Va...va multumesc frumos! Se uita de jos la el si ii zambi cat de larg putu ea.
Zilorf schita si el un zambet, desi se simtea destul de vinovat. Cum o chema pe aceasta tanara?...oare de ce uit mereu?
Dar nu apuca sa mediteze prea mult asupra acestui aspect, ca tanara il anunta ca este gata. Acesta se admira cateva momente in oglinda si ii spuse tinerei ca este multumit. Aceasta facu o plecaciune si pleca din camera, lasandu-l singur.
Acum ii acum, spuse el cu voce tare. In curand voi fi rege, asa ca trebuie sa ma port ca unul. Isi aranja un pic parul care oricum statea doar cum voia el si apoi parasi camera puternic emotionat . Iesi pe hol unde dadu nas in nas cu Rolenitos, care nu parea deloc in apele lui.
- Si pe tine te-au impopotonat?, intreba moracanos Rolenitos, in timp ce se uita plin de degust la hainele cu care a fost imbracat. La ce bun sa mai fii print cand nici macar nu am voie sa ma imbrac asa cum imi doresc?
Rolenitos era imbracat intr-o haina lunga rosie, cu margini aurite si cu un copac cusut cu fir de aur pe spate. Daca se gandea bine, haina acestuia se asemana destul de mult cu a sa, doar ca a lui era neagra cu fir de argint.
- Sa fii print e mai degraba o greutate decat o placere, sublinie delicat Zilorf. Uneori nu faci anumite lucruri pentru ca iti doresti asta, ci le faci pentru ca stii ca asa e bine.
- Uite de asta esti tu rege si eu nu, pufni inca nemultumit Rolenitos.
- Nu sunt inca rege, il corecta emotionat el.
- Cat mai este de acum?, mormai inca nemultumit acesta.
In timp ce rosti ultimele cuvinte, acesta incerca fara rost sa isi aranjeze hainele incat sa arate mai pe gustul sau. Trase nervos de o maneca si se auzi un parait puternic, ceea ce il facu sa renunte la initiativa sa.
- Ma dau batut, nu are rost. Nici macar nu ma prinde bine culoarea, se planse el. Tacu o clipa si apoi continua destul de amuzat: Dar se pare ca nu eu arat cel mai rau, spuse el rautacios, privindu-l cu atentie pe Slavios care tocmai isi facuse aparitia.
- Taci sau promit ca vei regreta, il ameninta Slavios.
Rolenitos rase scurt si nu paru sa ia in serios amenintarea fratelui sau. Se uita rand pe rand la Slavios si la Zilorf, parca nehotarandu-se care din ei e imbracat mai caraghios. Haina lui Slavios era verde tot cu fiu auriu, cu nelipsitul copac de pe spate.
- Ma intreb cum arata Legios, fu curios Rolenistos. Mai mult ca sigur el a fost imbracat in albastru, pufni el. Cand vei ajunge rege vei scoate toate aceste reguli stupide privind vestimentatia, nu?, il iscodi acesta pe fratele sau.
