Inferno || N.H

Capitolul 8 - Mai furioasa ca niciodata

- Am venit doar să îi prezint... locul ciudat de unde se conduce „Zona 5”. O duc la pod. Veniți diseara? , Harry se așeaza la o masă.

- Normal că venim. Când lipsim noi de la ambele curse, Niall se așeză la masa cu Harry. Pam, ne aduci două pahere de rom cu cola?

Pam iși dăduu' ochii peste cap și merse la bar. Ascultam cu atenție discuțiile lor. Ba nu! Mă uitam doar spre Niall. Felul cum își trece limba peste buze când vorbește. Modul cum își trece mâna prin păr. Aerul acela de conducător. Rânjetul lui pervers. Felul cum râde. Sau cum bea. Fiecare mișcare. Acum înțeleg de ce el e "Șeful" trupei de șmecheri din școală. Probabil e cel mai avansat dintre ei. Cred că Dumnezeu și-a pus mâna pe capul meu. Să mai și lucrez cu el, cred că e un vis. Nu am înteles de ce Harry îl urăște atât de mult.

- Băieți?!, le atrag atenția . Amandoi își întorc capul către mine.

- Adica Harry... Mai ai mult de discutat cu el ? Mă plictisesc .

-Ok. Noi mergem. Harry dă mâna cu Niall și se ridică de pe scaun.

-Ne vedem diseara .

-Abia aștept, spune Niall dupa ce își așează mâinile în înteriorul buzunarelor. Ieșim din bar și intram în mașina lui Harry.

- Nenorocitul, își incordeaza maxilarul strângând volanul în mâini. Se crede smecher că e șerif. Face ce face și el le câștigă pe toate. Acum te are și pe tine. Să nu cumva să te îndrăgostești de el. Mai bine îndrăgostește-te de mine. Harry își așează mâna pe piciorul meu.

- Harry. Este viata mea. Și dacă mi-ar plăcea tipu, pun pe primul loc banii și ocupația mea. Nu sunt genul care se îndrăgostește, mint în timp ce îmi așez mâna peste a lui. Acum du-mă acasă, să mă schimb dacă ai zis că mergem la pod. Am auzit de locul ăsta. Cam la ieșirea din Londra este un pod din piatră aproape 10 metri, de unde încep curse de mașini, de motoare, se vând droguri și alte rahaturi. Harry pornește motorul.

- Stai! Întai du-mă la mama.

*** - Dacă vrei, vin cu tine, îmi deschide portiera mașinii să pot ieșii.

- Cum vrei, spun și fug până la ușa casei pe care o deschid și intru în fugă. Mamăăăăă, strig dar nu răspunde nimeni. Mamă!! Intru în bucătărie și inima parcă mi se oprește. Harry e în spatele meu privind terifiat. Privesc în continuu la trupul mamei mele, care zace într-o baltă de sânge, într-un colț lângă aragaz. Picioarele mele stau în micii stropi de sânge aflați pe podea. Peste tot pe pereți este numai sânge. Simt cum încep să respir sacadat. Harry își asează mâinile pe umerii mei făcându-mă să mă sperii începând să tremur.

- Savannah! Savannah! Sunt eu Harry, mă ține de brațe pentru a nu leșina, îl privesc confuză apoi îi răspund la îmbrățișare.

Fața mi se înroșește și pupilele se dilatează. Nările se păresc și pumni se încordează tot mai tare.

- Nuu, țip din toate puterile. Cine a făcut asta o să moară în cele mai grele chinuri.

- Savannah nu te apropia. Hai să chemăm poliția și ambulanța.

- Ce să mai chemi?! E moartă! Poliția nu are ce căuta aici.

Mă duc spre ea așezându-mi mâna peste ochii ei ,pe care îi inchid ușor.

***

Ies afară la ușă, stând pe un scaun cu o pătură pe mine, așteptând ca poliția să iasă din casa mea. Harry nu s-a putut abține să nu îi sune. Văd cum o scot într-un sac mare și negru. Întind mâna ca să îi opresc însa Harry vine și mă ia în brate mângăindu-mă ușor pe cap