Inferno || N.H

A million miles away: Inferno

Totul a început în prima mea zi de liceu, binecuvântată fie acea zi în care mi-am văzut sufletul pereche de cum a intrat pe ușa clasei. Am rămas paralizată când gura lui s-a deschis, mi-a schiţat un zâmbet și mi-a spus un simplu „Bună”,  nu am mai putut spune nimic, parcă eram paralelă cu lumea. Ochii lui albăstrii te făceau să te uiţi la ei necontrolat și să te pierzi imediat. Și-a aruncat ghiozadul la 3 bănci distanță de mine și s-a aşezat acolo aşteptând să înceapă oră, îl puteam vedea perfect, îi puteam observă mişcările lui rafinate pline de bun gust. Era genul de „Bad boy” la prima vedere, era genul de băiat care îţi fură inimă imediat, dar presimţirea mea că acest „Bad boy” este defapt un „Good boy” era de aşteptat. Însă lucrurile nu mergeau atât de bine precum sperăm eu. Certurile dintre părinţii mei deja erau un obicei, nu există zii în care să nu se certe. Acum țin să cred că stau împreună doar de dragul meu, că să nu duc lipsă de dragostea ambilor părinţi, dar eu deja vedeam ura care există între ei doi, se vedea răceala dintre ei, parcă nu se mai suportau deloc. Uneori mă întreb, „De ce nu pot să am o familie normală, fără ceruţi zi de zi?” Vreau familia perfectă, chiar dacă asta nu este posibil. Pot să spun că eu nu am un tată. De ce? Pentru că el porneşte intodeauna certurile. De fiecare data vine beat acasă, și se ceartă cu mama din orice motiv penibil. Ea îl iubeşte, și o face să sufere enorm, dar se vede că pentru el ea nu mai înseamnă nimic. Nu pot spune că mama mea e cea mai sfântă. Am aflat de curând că are un amant. Am văzut nişte mesaje pe care le primise de la un bărbat misterios pe care nu îl avea trecut în agenda telefonică. Paremise că și tata ştie, însă ei vor să ascundă asta față de mine. Aşa, oricum după ce a-ți aflat cam ce se întâmplă zilnic în familia mea, trebuie să ne întoarcem la rutină mea zilnică care nu este prea complicată. Somn, școală, club, somn, școală și iarăşi club. Infine, a-ți prins ideea.

Sunt trezită de alarma telefonului care nu vrea să se oprească până când nu o să mă trezesc. Mă târăsc până la baie, unde îmi fac toaleta. Caut rapid ceva de îmbrăcat. În final aleg să îmi port noii colanţi, care în partea din față, de la genunghi în jos sunt din piele, sau mă rog o imitaţie ceva. Apoi cămașa de o culoare de un albastru închis și cu guler plin de ținte. Asortez la ea o jacketa din piele pe care am primit-o de ziua mea de la Emma, prietenă mea cea mai bună, și o pereche de botine negre, simple. Părul mi-l întind cu placa și mi-l las desfăcut. Un pic de lip-gloss, fond de ten, pudră și tuș de ochi. Cobor rapid la bucătărie unde observ că eram singură în casă, ai mei erau la lucru. Îmi fac un sandwich cu caşcaval, îmi iau geanta, care astăzi pare să fie mai grea ca un sac cu balastru, și plec. Când i-au colțul mă întâlnesc cu Emma și cu Styles, iubitul ei. Nu dinou! Nu support să fiu cea forever alone pe lângă un cuplu. O îmbrățișez pe Emma schimbat nişte pupici pe obraz, apoi îl sărut și pe Harry pe obraz, el facand la fel cu mine si plecam.

 -Ce oră avem ?, întrebă Harry stând rezemat de dulapul roşu care îi aparţinea doar lui.

 - Uhmm, biologie, îi răspund, aranjându-mi părul în oglida care era agăţată de interiorul dulapului meu.

 - Ahhh..eu nu vin la oră, spuse sec Emma

 - Emma, iarăşi rămâi corigenţă. Îi spun arungandu- o privire fulgerătoare.

 - Auzi, tu să nu te mai uiţi aşa urât la Emma. Poate vrei să mă duc la Niall şi să îi spun că Mindi, vrea o întâlnire cu el. Spuse Harry cu un zâmbet care putea lăsa însărcinată orice fată. Niall era vărul lui Harry.

 - Poate vrei să îi fac lipeala lui Josh cu Emma. Îi spun aţâţând cu degetul spre Emma. Deschise gură să zică ceva, însă se auzi clopoţelul. Pffff, la biologie cu noi. M-am aşezat în bancă cu Mindi, şi am aşteptat să vină profesoară.