Forever friends - A Harry Styles Fan-Fiction

Capitolul 7

Stiu la ce se refera cand zice ca i-am promis. Dar nu sunt de piatra. Am obosit sa ma prefac ca sunt bine si nimic nu ma poate afecta cu adevarat. Cum am mai zis, nu ma mai pot minti singura ca sunt puternica, pentru ca nu e asa. Sunt doar o alta persoana slaba din lumea asta plina de rautati si minciuni. In plus, sunt constienta ca, dupa ce s-a intamplat, nu o sa mai fie la fel niciodata. Zambetele dispar si inimile sunt rupte. Oamenii se schimba si cuvintele dezamagesc. Stiu ca o sa incerc sa ma maturizez, nu o reusesc si cineva ma va ajuta. Dar am terminat cu asta ! E viata mea si fac ce vreau cu ea ! Probabil ca alcoolul, amestecat cu sentimentele mele, ma face sa gandesc asa. Pentru o clipa am uitat ca Harry e in spatele meu si asteapta, probabil, niste explicatii. Sa-l ia dracu' ! Nu am chef sa dau explicatii.

-Sti ceva?! il intreb, intorcandu-ma brusc din bratele sale, eliberandu-ma pentru a-l putea privi. Poate ca ti-am promis tie! Mi-am promis si mie...dar dracu' sa te ia si pe tine ! M-am saturat sa fiu de treaba si sa las pe toata lumea sa ma manipuleze! O sa fac ce vreau cu ce a mai ramas din viata mea mizerabila !

Dupa ce i-am tipat aceste lucruri in fata, lacrimile mi-au umplut ochii fara sa le pot controla. La dracu' ! Pana si lacrimile mele ma tradeaza ! Genunchii imi cedeaza incetul cu incetul si simt ca ma prabusesc, dar o pereche de brate mari ma prind si imi inconjoara corpul. Aleg sa ma descarc decat sa fac pe desteapta. Oricum nu se va ajunge nicaieri. Imi bag capul in scobitura gatului sau si dau drumul lacrimilor, care-i pateaza tricoul.

-Shh...ma linisteste si mana lui mare se plimba pe spatele meu. Bratele mele ii inconjoara abdomenul, strans. Dintr-odata mi s-a facut foarte somn si casc zgomotos in pieptul lui.

-Vreau sa dorm !

-Ok ! Hai sus...

-H-Harry...imi pare rau pentru mai devreme. Imi zambeste cald si vrea sa zica ceva, dar se opreste si uita la mine. Dupa cateva secunde in care mi-a analizat atent miscarile, m-a strans mai tare in brate si si-a apropiat, din nou, buzele de urechea mea.

-Eu te inteleg, mi-a soptit. Era singura persoana care o facea dintotdeauna. Cred ca efectul bauturii inca nu a trecut pentru ca acum as vrea sa il sarut si sa-l strang in brate, sa nu-mi mai dea drumul niciodata. Imi indepartez putin fata de a lui si ochii aia verzi se uita in ai mei. Ma pierd cu firea cateva secunde si buzele sale trandafirii imi starnesc interesul. Ma apropii din nou si ma duc spre buzele sale, dar nu face nimic. Imi inchid ochii si ma las purtata de val. Buzele mele le ating pe ale sale si imi raspunde sarutului, dulce. Realizez ce se intampla si ma desprind rapid putin panicata si rusinata, dar ma asigura cu cateva gesturi ca e in regula.

-Cred ca ar trebui sa mergem la culcare, ii zic dupa ceva timp.

-Da...ai dreptate.

Dupa ce mi-am facut un dus si mi-am schimbat hainele, m-am asezat in pat langa el. Credeam ca adormise, dar s-a intors si m-a luat in brate. Imi plimbam o mana pe antebratul sau. Pielea lui era fina si calda. S-a ridicat putin si mi-a dat cateva fire de par la o parte de pe fata si mi-a lasat un sarut pe frunte, apoi s-a pus langa mine.

-H-Harry...

-Hmm ?

-Multumesc !

-Pentru ce? ma intreaba zambind.

-Pentru asta! Pentru ca nu ai plecat! Pentru tot ce ai facut pentru mine!

-Waw...cam multe lucruri pentru care imi multumesti. E in regula. Si Maya...sa nu-ti para rau pentru ce s-a intamplat mai devreme. Stiu la ce se refera. La sarutul ala. Nici macar nu stiu ce a fost in capul meu. Probabil whisky. Dar pe de o parte imi doream de mult sa fac asta. Sunt multumita de mine, dar macar am avut o scuza. Pe neasteptate se ridica iarasi, dar acum se lasa spre buzele mele si imi lasa un sarut apasat, dar bland si dulce. Sunt...socata. El nu are nici o scuza !

-Si scuza ta care e? ii zic fara sa gandesc si incepe sa rada.

-Eu nu am nevoie de asa ceva cand vine vorba de tine, imi zice zambind.

Cred ca...inima mi s-a oprit pentru cateva secunde. Fiind preocupata mereu de scoala nu am avut timpul necesar sa-mi fac asa de multi prieteni. Am mai avut cativa iubiti dar nu mi-a parut rau atunci cand au plecat. Dar Harry e diferit. El nu e persoana care sa zica lucruri de genul. El nu e dragut cu ceilalti si nu zice lucruri frumoase fetelor. Pana la urma ne cunoastem de atatia ani. Cu toate gandurile astea si scenariile pe care le faceam, somnul a venit mai repede decat ma asteptam si am suferit o "pana de curent". Probabil si alcoolul si-a facut destul datoria. Partea buna e ca dimineata nu o sa imi vomit cina, pranzul si micul-dejun, asa cum se intampla in mod obisnuit, fiindca sunt o nemernica norocoasa, si o sa am doar o durere de cap.

***

Numai beau...Ce rau mi-e ! Nu, de fapt, nu imi este! M-am trezit cu un zambet tampit pe buze, cu Harry langa mine si cu o gramada de apeluri si mesaje de la Zayn, care, probabil ma va inveli in ciolofan si ma va inchide in beci pentru restul vietii.

Rad zgomotos la imaginea cu mine invelita ca un curcan de Ziua Recunostintei si un Zayn care ma impinge pe scarile de la subsol, dar incerc sa ma abtin ca sa nu-l trezesc pe Harold aici de fata. Prea tarziu ! Il surprind pe "infractor" cum se uita la mine si ranjeste, de parca ar fi vazut un tablou fake cu Mona Lisa, pictat cu piciorul stang. Ce imaginatie bogata... Sigur seman cu vecinul Parks, pe care toata lumea il suspecteaza de furtul ziarelor. Da...cam multa fericire in dimineata asta.

-Neata Hannibal ! imi zice Harry razand, cu o voce matinala. Imi zice asa cand ma vede ranjind sau cand ma trezesc binedispusa.

Trebuie sa imi sun betiva, sa ma asigur ca a ajuns intreaga aseara. Probabil a urmat un scandal de proportii cand a ajuns. Fratele ei e cam sever si cauta mereu motiv de cearta. Dar ea pur si simplu nu se poate abtine, si, chiar daca e vinovata, tipa lucruri total fara sens, doar sa nu se lase mai prejos. Pentru ca fratele meu nu e asa ii multumesc...oricui ar trebui sa-i multumesc!

-Neata si tie, cap de mop ! ii zic sarcastica si il lovesc cu pumnul in gluma.