Forever friends - A Harry Styles Fan-Fiction

Capitolul 13

Inchid usa fara zgomot, incercand sa trag cat pot de mult de timp. Chiar nu as vrea sa dau ochii cu fratele meu. Harry mi-a lasat mai multe mesaje spunandu-mi ca e ingrijorat si ca as face bine sa ii explic ce se intampla. Nu stiu ce se intampla... Asta e adevarul... Din bucatarie iese Zayn care pare ca s-a mai calmat. Pare... Stiu ca nu pot sa fug de discutia asta, dar totusi incerc. Fratele meu e mai puternic decat mine si ma prinde de mana rapid.

-Nu, nu, nu... Ai fost plecata toata noaptea si mi-ai dat un amarat de mesaj!

-Nu vreau sa vorbesc despre asta! Zayn isi schimba atitudinea la 180 de grade si devine bland, adica se intoarce la vechiul el. Il ador pe Zayn ala. Pot sa merg la mine in camera?

-Mergi si faci un dus apoi cobori pentru ca vreau sa vorbim despre ceva. Se-mpute chifteaua Maya...

-Ok... In timp ce ma grabesc mai tare decat e nevoie pe scari imi caut telefonul si o apelez pe Cara, poate am mai mult noroc de data asta... Dupa ce suna si a treia oara, de undeva sunetul de la telefonul ei se aude si imi dau seama ca e vorba despre camera mea. Ma reped spre usa si aceasta  izbeste peretele, apoi ma uit in toate directiile prin camera in speranta sa o vad pe fata aia care e terminata... Langa fereastra un cap roscat si o silueta firava acapareaza o parte din lumina. Cara se intoarce speriata si se ridica, apoi se indreapta in directia mea. Fara sa ma pot controla o prind de umeri cu toata forta si o strang, un geamat de durere parasindu-i gura. Ma uit in ochii ei nemiloasa si, cand o lacrima ii paraseste ochiul, o senzatie de deja-vu ma loveste in fata... Imi revin in fire si bratele mele o imping cu putere in spate, parasind camera. Vreau sa aud acum ce are Zayn sa-mi reproseze. Nu vreau sa trec printr-o discutie cu el din nou...cred insa ca de data asta e ceva serios.

Ajung in josul scarilor si ma uit in stanga, apoi in dreapta dar in raza mea vizuala nu apare fratele meu. Totusi cateva zgomote din spatele casei imi atrag atentia si ma indrept spre usa din spate, adica spre gradina. Deschid usa cu teama si il zaresc pe Zayn balansandu-se usor in vechiul leagan...uitasem ca inca il mai avem...ma apropi de locul in care se afla si cred ca daca m-as privi intr-o oglinda as putea sa vad cat de nervoasa eram cu adevarat.

-Hei.

-Hei...se uita la mine si se incrunta usor. A uitat...

-S-a intamplat ceva?

-Eu...um...pai...ai zis ca vrei sa vorbim...

-Oh, da...aproape ca uitasem! Vrei sa strig sa auda si vecinii sau... Intreaba si se uita la mine cu un ranjet ironic. E adevarat, stateam cam departe de el. M-am asezat pe un scaun pe care l-am tras chiar in fata lui. Apoi am asteptat sa zica ceva...

-Uite ce e Maya...nu stiu cum sa incep asta, nu vreau sa ne certam sau chestii de genul, doar ca trebuie sa o fac...cred ca e mult mai bine daca o zic direct. Ma uit la el destul de speriata si de data asta chiar nu am nici o idee despre ce ar putea fi vorba. Isi regleaza vocea si apoi incepe... Nu vreau sa il mai vezi pe Harry!

Ce?! Nu stai, ce? El chiar vorbeste serios? Cum...de ce? Ma panichez si mai tare si vreau explicatii!

-De ce? intreb rece si clar nervoasa.

-Le-am gasit Maya! A gasit? Ce? Ia stai...oh, fuck...a fost in camera mea...m-a gasit lesinata si ce mai ramasese din tigara aia in camera...Dar ce legatura are cu Harry?

-Si ce are de-a face Harry in asta?

-Nu e evident?! Ma incrunt si explica. Daca nu ti le-a dat el, atunci cine putea sa o faca?

Raman ametita pentru cateva momente. Incerc sa zic ceva, dar nu stiu ce. Nu poate sa mi-l ia si pe Harry! Nu o sa-l las sa o faca!

-Nu de la el le-am luat! raspund vulcanica cu lacrimi pe obraji. Plang. Din cauza a toate astea...tot ce s-a intamplat: Cara, Harry, Zayn...

-Atunci de la cine? Spune-mi doar de la cine si o sa incercam sa rezolvam asta. Exact ca inainte...

-Pfff...ca inainte? Tu nu sti cum a fost inainte si cum e acum Zayn! Atunci inca ii aveam pe mama si tata si nu, nu ma agat de asta ca sa scap... Doar ca, toate s-au schimbat de atunci! Tu nu ai fost pe aici?! Intr-un moment parintii nostri dispar, prietena mea dispare, Harry si eu... Proasta miscare!

-Tu si Harry ce?!

-Nu conteaza! ma ridic si imping scaunul cu putere acesta rostogolindu-se pe iarba mult prea departe...o apuc spre casa, apoi ma razgandesc si o iau pe micul "culoar" dintre casa si gardul vecinilor si ajung in fata. Nu ma pot decide in ce parte sa o iau, apoi aleg stanga...nu stiu locul exact spre care ma indrept, dar merg rapid si apasat. Oriunde e mai bine ca aici. M-am saturat de nebunii astia si probleme lor. Vreau sa ma imbat asa de tare incat sa nu mai pot sa vorbesc...viata de rahat. Nu ma ajuti la nimic!

Acum imi amintesc de data cand m-am intalnit cu Liam. A zis Dani locuieste la cateva strazi de aici. Cand am venit azi-dimineata am avut impresia ca o vad. Ma opresc putin si imi rascolesc agenda pana ii gasesc numarul, o apelez si astept...

-Da!

-Hei Dani! Sunt eu...

-Maya?

-Chiar ea, incerc sa introduc o nota de umor, dar...

-Pe unde umbli?

-Prin cartier... Asculta, unde ziceai ca locuiesti?

-Pai cred ca in acelasi cartier prin care umbli. Dar de ce atata graba? Mergem undeva?

-E ok daca trec pe la tine?

-Maya ma sperii, s-a intamplat ceva?

-Nu, nimic deosebit. Vreau doar sa te vizitez...

-Hm, ok atunci.

Dupa ce mi-a dat adresa ei exacta am mers mai incet. Am ajuns si am urcat. M-am oprit in fata unei usi din lemn masiv si lacuit cu numarul 13 pe ea. Am batut rapid de doua ori si o silueta inalta cu parul lung, desprins pe umeri mi-a deschis, un zambet sincer aparand imediat pe fata ei. E aceiasi Dani din seara aia...poate doar pantalonii largi si tricoul fac diferenta. Nu apuc sa mai zic ceva pentru ca ma trage de mana inauntru... Un apartament dragut si calduros...ma imbratiseaza cald, de bun-venit. Pe fata mea se strecoara un zambet, dar dispare la fel de repede. Imi vede expresia fetei si imi face un semn cu capul catre, cred, bucatarie. O urmez si pe masa sunt doua cani. Stai asa...doua? Fuck. Nu apuc sa mai gandesc ca in spatele nostru intra baiatul ala superb cu ochi caprui si un zambet la fel de cald ca al ei...Liam. La vederea mea zambeste incurcat si ma priveste amuzat. Cred ca m-am inrosit... Fuck my life...

Il salut pe Liam si apoi ma uit spre Dani, asteptand sa spuna ceva si sa ma scoata din asta. Am zis de atatea ori ca urasc telefonul asta, dar acum declar oficial ca il iubesc. Il scot rapid din buzunarul de la blugii mei, hotarata sa raspund indiferent de apelant. Harry... Stau putin si ma gandesc, apoi decid ca merita niste explicatii... Ma intorc si ies din incapere asteptand valul de tipete...dar...nimic.

-Hazz?

-Unde esti? vocea lui e doar trista, e ca o soapta...

-Harry, esti bine?

-Poti, um...sa vi pana aici?

-Ce ai facut?

-Poti doar sa vi?

Inchid si ma indrept spre usa care ma conduce afara de aici. Ii vad pe Danielle si Liam uitandu-se panicati unul la altul, dar ma lasa sa plec. O, Doamne! Pun pariu pe un milion de dolari ca, cretul a facut ceva gresit.... Imping oamenii in stanga si in dreapta, facandu-mi loc...exact ca dimineta, drumul e scurtat mult...

Ma grabesc prea mult pe scari si ma impiedic, dar ma ridic la fel de repede...Imi caut cheia prin buzunare...la dracu'! Incerc usa totusi, si spre norocul meu, e deschisa. Intru ca o furtuna si il strig...nimeni nu raspunde. Intru in fiecare incapere in cautarea buclelor si a ranjetului... Ultimul loc de aici...baia. Totul pare a fi derulat mult prea repede...mi se pare ca pierd unele batai ale inimii...mi se pare ca un film...ca si cum asta ii s-ar intampla altcuiva si eu privesc scena. Dar e real. Imi pot auzi bataile inimii, la fel si respiratia. Mi-e frica ca Harry sa nu pateasca ceva...viata mea nu ar mai fi niciodata aceiasi...