Îndrăgostită de un muritor?

Începutul

Din perspectiva  lui:

Deschid ochii, tot ce aud e un sunet enervant care tot îmi bate în urechi.
Ceasul, afurisitul ăla de ceas...
Îl lovesc, iar el cade pe podeaua de lemn şi se sparge. Of, asta îmi mai trebuia mie în clipa asta.
-Ryan! Ryan trezirea!
-Ce? Acum, da, stai că mă ridic acum...
O aud pe mama coborând scările. Doamne, ce dezordine... Haine peste tot, cutii goale de pizza, sticle de suc împrăştiate peste tot.
Mda, am ce face după prima zi de liceu. Stai, liceul!
Mă uit la ceas speriat. 06:48...
Uh, bine că am pus ceasul să sune mai devreme cu 1 oră jumătate.
Aşa, să vedem ce am de făcut.
Duş, trebuie să fac duş. Dau drumul la apa călduță. Mmm, ce relaxant. Mă spăl, apoi mă usuc şi mă spăl pe dinţi.
Vine timpul să mă îmbrac.
Hmm... Prima zi de liceu, huh?
Deschid dulapul. Să vedem, umm... Blugi, dar de care? Aha, îmi iau o pereche de blugi strâmţi negrii. Cămaşă, cămaşă, căm... Aha! Evrica! Iau o cămaşa bleau mai strâmtă şi o îndoi la mâneci pana mai sus puţin de cot. Şosete negre şi teneşi. Voila!
Mă duc la oglindă să văd cum îmi stă.
Văd un băiat înalt, cam de un metru 65, blonduț, la rădăcina părului puţin mai închis iar la capătul firului un galben-auriu. Ochii albastru şters, spre pupilă un verzui-smarald care începe să se închidă. Culoarea pielii deschisă, pare puţin palid la faţă.
Buzele de un roz mai inchis, subţiri. Când apărea un zâmbet nişte gropiţe își făceau locul. Ăsta sunt eu, Ryan.
Bun, sunt gata să cobor să-mi iau micul-de-jun.
Îmi iau geanta de pe patul dezordonat, şi pun mâna pe clanţa alunecoasă dar când să o deschid... Mama.
-Haide, Ryan, întârzii. Este 07:20.
-Acum, acum.
Coborâm amândoi scările și mergem la masă. Ea mănâncă nişte cereale integrale, cu fulgi de ovăz și chestii neurale. Yac! Scârbos. Eu rămân la cerealele mele cu ciocolată, dulci care se înmoaie în lapte. La cât îmi e de foame cred că mănânc 5 boluri de careale. De unde, abia de termin un bol şi mă doare burta.
07:32...
După ce îmi duc bolul din care am mâncat la spălat o îmbrăţişez pe mama şi ies pe uşă.
Mă pun pe bancă şi aştept autobuzul.
Bun, a apărut un vehicol alb, lung, exact ce aşteptam. Urc prin faţă şi scot banii din buzunar. Îi dau şoferului după care mă aşez pe un loc din spate.
Oprim la următoarea staţie. Urcă o fată de 17-18 ani, ochii albaştrii deschis, păr negru strălucitor în lumina soarelui, ciufulit. Se pare că este machiată, ruj roşu aprins, tuş, fard şi rimel negru. Fond de ten pare că nu are, doar puţină pudră de un portocaliu şters spre maro. Pielea ei este foarte palidă, de parcă ar fi.. Stai! Ce e aia? O pată de sange? Probabil e suc de roşii, imposibil sânge. Probabil vrea să apară ca o fată rea.
Urcă prin faţă dar se duce lângă şofer, îl apucă de cap şi se uită ţintă în ochii lui negrii. Ce? Îi şuşoteşte ceva, nu înţeleg ce, iar el o lasă în autobuz fără să plătească.
Hmm, ciudat...

...