Începutul ~ Partea II

63 9 1
                                    

(Din episodul trecut...)
Ce? Îi şuşoteşte ceva, nu înţeleg ce, iar el o lasă în autobuz fără să plătească.
Hmm, ciudat...

Din perspectiva ei:

Uff, iar liceu? Cel puţin de data asta am scăpat de ei. Cel puțin am apucat să mănânc ceva în dimineaţa asta.
Trebuie să iau autobuzul.
Ţinându-mă de bara rece și alunecoasă a autobuzului urc cu paşi grăbiţi scările şi mă apropii de şofer.
Mă scormonesc prin buzunarele de la blugi încercând să găsesc ceva mărunţiş să plătesc, dar fără noroc.
Mai bine l-aş constrânge. Mă aplec spre el dar îmi şopteşte:
-Ce e, domnişoară, ce s-a întâmplat?
-Pentru binele tău m-ai lăsa să urc fără bani...
-Desigur, desigur... Urcaţi, vă rog!
Îi zâmbesc politicos şi ocup un loc în faţă.
După 10 minute ajung la liceu. Reuşesc să cobor prin faţă caci prin spate nu puteam, la câtă lume s-a adunat acolo.
Mă întâlnesc cu Eathen și Isabell.
Mergem toți trei spre clasă.

***

Din perspectiva lui:

Cobor scările autobuzului după ce ajungem în faţa liceului. Era să cad pe scări, dar din fericire m-am prins de bară și mi-am ţinut echilibrul. Sunt puţin ameţit, probabil de la toate curbele pe parcursul drumului.
O văd pe ea salutând 2 indivizi, o fată şi un băiat. E ciudată, nu înţeleg ce are în cap.
Oricum, cu paşi mărunţi, îmi caut drumul spre clasă. Mă uit în jos şi îmi alunecă telefonul din buzunar.
Perfect! Exact de ce aveam nevoie. Mă aplec să îl ridic de jos, bine că a căzut pe iarbă, bine că nu s-a spart.
Mă ridic, sprijinindu-mă de un stâlp. În faţa mea un băiat, cred că mai ameţit decât mine, mă loveşte.
-Hei! Nu te uiţi pe unde mergi?! Dormi?!
-Ăăă, scuze, iartă-mă chiar nu am vrut!
-Ok, scuze că am reacţionat aşa.
Oricum, eu sunt Ryan.
-Logan, sunt Logan.
-Ăă, în ce clasă eşti?
-9C, tu?
-La fel, se pare că suntem colegi de clasă.
Apoi mergem amandoi în clasă.

Din perspectiva mamei lui Ryan:

Off, copilul ăsta a lăsat o mizerie în camera lui...
Mai bine aş strânge eu, să îi fac o surpriză.
Urc scările şi ajung în faţa camerei lui. Deschid uşa şi ce să vezi?
Haine aruncate peste tot, cutii de pizza, sticle de suc goale şi pahare peste tot...
Uoof, Ryan, trebuie să fii mai ordonat. Trebuie să încep. Pun mâna pe o cămaşă gri deschis de a lui şi dedesupt găsesc o felie de pizza.
Aoleu, cămaşa asta nu mai iese la spălat. O ridic de pe pat. Strâng toate hainele de peste tot. Am găsit haine şi sub dulap. Cred că nu și-a curăţat camera din 1900...
Of...
După 1 oră de chin reuşesc să curăţ tot.

...

Îndrăgostită de un muritor?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum