Nu ar trebui să te apropii aşa mult...

43 8 0
                                    

(Din episodul anterior...)

De acolo nu mai ţin minte nimic. Mă trezesc plină de sânge, rezemată de un copac la marginea pădurii. Cred că era încă după-amiază.
În faţa mea apare...

Din perspectiva lui Ryan:

Ajung în pădurea de conifere şi o văd pe acea fată din autobuz întinsă pe jos, plină de sânge.
Îmi las geanta speriat şi merg către ea să o ajut.
Mă aşez lângă ea. Mă apucă de cap şi se târăşte spre mine. Mă uit în ochii ei  adânci si strălucitori. Un somn uşor mă cuprinde. Nu mai ţin minte nimic de acolo...

Din perspectiva lui Josselin:

Trebuie să-l constrâng. Chiar nu vreau să-l omor. E un suflet blând şi crajos.
Mă întind spre el şi-l apuc uşor de cap. Mă uit atentă in ochii lui de un albastru mirific şi îi şoptesc " Fugi, du-te şi adu-mi ceva sânge. Pleacă!"
S-a ridicat de lângă mine. Eu am căzut la pământ extenuată, ca un bolovan greu ce-şi avea locul pe pământul rece şi puţin umed.
După mai puţin de 10 minute îmi aduce o pungă cu sânge. Nu ştiu ce a făcut, pe cine a contactat sau unde a mers de a reuşit să-mi aducă ce i-am spus.
L-am apucat din nou de cap. Mă aţintesc iar în ochii lui și-i şuşotesc "Pleacă. Când o să mă vezi la liceu nu o să mă recunoşti. Vei ajunge acasă, dar îti vei aminti ruta ta normală. Acum dispari!"
S-a uitat la mine cu o privire înceţoşată. O privire care mi-a rămas în suflet. A fost atât de rece, în acelaşi timp grijulie.
S-a ridicat sprijinindu-se în mainile sale puţin palide. Cred că îi era puţin rău.

Din perceptiva lui Ryan:

Intru în casă. Mă simt atât de ciudat, nu ştiu ce e cu mine. Când mă gândesc câtă treabă am, să fac curăţenie în camera aia. Oof, Dumnezeule...
Mda. Evident că Dl. Ryan uită să ia un ceas. Doar se putea? Mâine trebuie să pun alarma de la telefon.
Încep să urc scările care scârţâie uşor, de  parcă intru în camera groazei. Cu gândul la curăţenie simt cum un norişor gri se aşterne peste capul meu şi-mi cade ca o nicovală-n cap.
La capătul scărilor mama mă aştepta cu o privire furioasă, rece. Ochii ei albaştrii ca bolta cerului senin îmi taie respiraţia şi înghit în sec.

...

Îndrăgostită de un muritor?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum