Transformarea ~ Începutul ei ca vampir partea I

43 9 2
                                    


(Anterior…)

Ajung în pădurea de conifere şi o văd pe acea fată din autobuz întinsă pe jos, plină de sânge.
Îmi las geanta speriat şi merg către ea să o ajut.

...

Din perspectiva lui Josselin

Am trecut de primele 6 ore. Mai am o oră şi scap din închisoarea asta plină de egrasie... De gândaci cu ochelari şi bănci, scaune pline de praf. Locul ăla în care  se presupune că înveţi dar defapt stai închis cu nişte foi de hârtie într-o cameră unde şi varul care se desprinde de la ploaie începe sa strige de plictiseală...
Mai am ora de suport. Și aşa sunt ameţită şi obosită. Mai am speranţa că aici nu mă mai găsesc... Am speranţa că Jacob nu ştie că sunt la liceu...
Cu 5 minute înainte de sunat ne îndreptăm spre sală. O claire înaltă, plină de mucegai şi licheni pe la colţuri. O uşa albă de fier pe al cărei prag păşim mărşăluind unul în spatele altuia, în şir indian. Ajungem înăuntru.
După încălzire urmează un joc de voley. Clasa este împărţită în echipe. După 3 reprize de transpiraţie şi străduială echipa adversă câştigă. Dacă mi-aş fi folosit puterile câştigam, dar nu am vrut să mă expun.
Se termină ora. Sunetul clopoţelului ne dă o stare de fericire că însfârşit am scăpat.
Mă duc în vestiar și îmi iau geanta dupa ce mă schimb de hainele mirositoare. Mă îndrept spre pădure. Încerc să scap de Jacob.
A, cine e Jacob?
Fostul meu iubit. Când ne-am întâlnit a fost frumos. Dar după cum ştiţi fericirea nu durează mult. S-a schimbat după cateva luni, era altul. Venea la întâlniri epuizat. Uneori avea zgârieturi pe braţe. Odată a venit cu cămaşa pătată de un lichid roşu. Când l-am întrebat ce e cu el i s-au înroşit ochii şi și-a deschis gura iar nişte colţi ascuţiţi, de un alb pur au apărut. M-am speriat şi am fugit. Dar m-a prins. S-a apropiat de gâtul meu si m-a muşcat. Simţeam cum îmi curge un lichid rece îmi curge prin vene. Cred... Cred că am leşinat.
Apoi ţin minte că m-am trezit într-un pat, învelită. Eram îmbrăcată în blugi. Nu mai ştiu culoarea, dar ţin minte că erau strâmţi. Purtam o bluză. Cred că era roz şi pufoasă. Nu ţin minte multe amănunte pentru că eram foarte ameţită. Îmi era foarte foame. Mă rodea stomacul. Simţeam arsuri pe gât. Picioarele şi mainile mele erau legate. Îmi răsucesc capul stânga-dreapta să încerc să aflu unde sunt. Dar, fără noroc. Ştiu că eram într-o încăpere închisă. Fără surse de lumină. Draperii negre. Simţeam miros de sange. Mi se facea mai tare foame. Mă agit să scap dar nu pot.
Aud pe hol voci. Încerc să înţeleg ce spun. Se aude vocea lui Jacob şi încă două dar nu le cunosc.
Am înţeles ceva. Spuneau "Oare s-a trezit? Ce să facem, o omorâm?"
Aud paşi care se apropie. Din ce in ce mai mult.
Cu fiecare pas tremuram mai tare. Încep să ţip...
JACOB! JACOB, AJUTĂ-MĂ! TE ROG, JACOB, TE ROG, NU MĂ LĂSA!

...

Îndrăgostită de un muritor?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum