Îndrăgostită de un muritor?

Cred că voi fi pedepsit...

Din episodul anterior...

La capătul scărilor mama mă aştepta cu o privire furioasă, rece. Ochii ei albaştrii ca bolta cerului senin îmi taie respiraţia şi înghit în sec...

Din perspectiva mamei lui Ryan:

Să-l pedepsesc, să nu-l pedepsesc...
-Ryan, iubire? Îi spun uitându-mă suspect și rece la el.
-Da, mama! Îmi spune el, simțindu-i teama din ochii lui limpezi ca un strop de rouă.
-Dragule, de... Nici nu terminasem să-i pun întrebarea şi mă întrerupe, lăsându-şi capul jos, probabil de ruşine.
-Scuze, mama... Promit că fac curățenie, spăl vasele...
-Of, puiule. Du-te-n cameră, schimbă-te, fă un duş şi după vii în bucătărie să mănânci.
-Da, mamă, scuză-mă pentru felul în care arată camera mea. Promit, fac curat...
-Ok, dragule, acum du-te.
Offf, chiar nu-mi dau seama ce mă fac eu cu copilul ăsta.

Din perspectiva lui Ryan:
Doamne, am dat-o-n bară cu mama. Probabil e atat de supărată pe mine.
Amețit, sprijinandu-mă încet de pereții albi văruiți din exteriorul camerei mă străduiesc să ajung la clanța ușii. Pipăi uşa până găsesc clanța aia de oțel rece. Încerc să o apăs, dar mă dezechilibrez și cad pe podeaua rece din lemn masiv lăcuită. Auch! S-a auzit un sunet de parca un bolovan ar fi căzut la pământ. sunt atât de obosit, sper ca mama să nu mă fi auzit.
Mda, de unde? Se aude ușa camerei mamei deschizându-se. Mă ridic rapid, sprijiningu-mă în palmele mele slăbite și palide.  Mama vine într-un suflet să vadă ce a căzut. Mă vede pe mine, alb ca spuma laptelui, lipit de peretele din stânga ușii, abia respirând. Se apropie și îmi pune mâna pe fața mea călduță.

....