A mea!!

Capitolul 17

Viata ma prinde mana. Ma impinge spre realitate. Dar eu nu vreau sa ma trezesc. Sunt mama, viitoare sotie. Multa lume are nevoie de mine.

Dar vreau sa mor. Lacrimule se scurg pe fata. Ce sa aleg? Sa am trezesc la realitate sau sa mor. Daca mor pit avea grija de Adam si de Julian. Daca traiesc suport toata durerea. O decizie complicata.

Dar cine are nevoie de mine? Nimeni! Adam? El gaseste cate fufe vrea. Julian? El nici macar nu stie cum arat. Are 2 saptamani. Nu mai pot sa lupt.

Nu sunt o luptatoare. Nu sunt asa cum am vrut sa fiu. Am avut o sora. Annabelle. A murit. Langa o mare cu ape argintii...

Era preferata parintilor. Elev model, feta perfecta. Nu injura. Nu fuma. Nu bea. Avea doar 10 pe linie. Iar eu eram doar sora mai mica.

Ma saturasem. Am mers toti la picnic. Langa marea cu ape argintii. Toata lumea ii spunea asa.

A inceput sa alerge. Mi-a spus ca nu o prind. Nici nu m-am ridicat. Dar m-am intors spre ea. Mergea cu spatele.

Am strigat la ea sa fie atenta. Dar doar a ras. A cazut in mare. Si a ramas acolo.

La inmormantare a fost ingropata aproape de mare. Marea cu ape argintii....era locul ei preferat.

Acolo mergea sa se relaxeze. Acolo isi facea temele. Acolo vorbea despre el. El era baiatul care ii aratase ce e dragostea. Dar el a murit innecat in aceeasi mare.

Mergea pe autostrada. A virat brusc spre piteca padurii. Dar din pacate volanul a iesit de sub controlul lui. A aterizat cu masina in mare. Probabil ca daca nu avea centura ar fi trait acum.

Daca s-ar fi dus dupa sora ei. Dar nu. Ea nu a bagat-o in seama. Iar acum e moarta. Pentru prima data se simte vinovata.

Era sora ei. Iar acum nu mai e. Si era doar vina mea. Am gresit. Si pentru aceasta greseala alta viata a platit. De ce?

Nimeni nu stie raspunsul. Nimeni. Nici macar eu. Razele soarelui se izbesc de fata mea.

E timpul sa decid.

-Vrau sa ma intorc!

Deschid ochii deranjata de lumina puternica ce intra oe fereastra. Ma uit prin camera. Ihh spitalul. Adam doarme pe scaunul de langa patul meu. Un copil ii sta in brate.

Il imping putin cu mana. Acesta deschide ochii si se ridica in capul oaselor speriand copilul.

Imi intinde un pahar cu apa. Il beau oe tot dintr-o suflare.

-Adam, cine e copilul? intreb. Acesta se uita la mine mirat.

-Madeea el e Julian. Puiule. Mami s-a trezit.

Micul ingeras deschide ochii.

-Mamii!

-Ingere.

-Mi-a fost dol de tine. Tati imi spunea meleu desple tine. Te simti bine?

-Da puiule sunt bine. Dar am o intrebare. Adam...ce s-a intamplat?

-Ai intrat in coma. astept sa continue dar asta nu se intampla.

-Cat Adam, cat?

-2 ani Madeea, 2 ani!

-.....

Ce credeti ca va spune Madeea in continuare. Si cum de e ea a fost 2 ani in coma. Julian e aproape mare. Ofofof. E intorsatura de situatie.