A mea!!

Capitolul 19

Deschid ochii. Capul imi zvacneste. Incerc sa intind mana spre masuta de tabla pe care am lasat telefonul, dar ceva nu ma lasa. Un lant. Incep sa ma zbat dar sunt legata in lanturi.

Ma uit in jur. Din intunericul camerei zaresc doar o fereastra mica. Un vant sufla usor. Briza acea rece imi aduce aminte de Annabelle. Era frumoasa.

Parul ei negru ca pana corbului ii ajungea pana la jumatatea spatelui. Ochii acea albastri-verzi aruncau in pacat orice baiat sau barbat.

Dar eu...eu nu sunt decat o simola fata. Ea era originala. Eu sunt doar o alta fata banala. Sunt pur si simplu bruneta. Am ochi bicolori. Sunt doar o fata ciudata.

Soarele rasare usor. Camera se lumineaza treptat. Pe pereti e scrijelita o poezie.

Focul arde, apa curge,
E defapt al lui Blackthorn sange...

Blackthorn? Era numele logodnicului ei. Dar oare sa fie vorba de ea? De sora mea?

Cercetez atent camera. E defapt o pestera. O usa transparenta iese la iveala. Duce direct in mijlocul marii cu ape argintii.

Mirosul sarat pluteste in aer. Dar la fel si cel de moarte. Oare urma sa mor?

Deschid ochii speriata de visul avut. Mai intai alergatul prin padure, Julian la 19 ani si acum pestera care vorbea de sora mea.

-A fost doar un vis. vocea mea tremura.

Imi ridic maine privindu-le. Mii de zgarieturi pe brate. Urme de lant in jurul incheieturilor. Duc mana la cap. Simt acolo sangele inchegat. Oare...tot ce am visat...s-a intamplat?

Usa salonului se deschide iar doctorul intra pe usa. Ramane mut la vederea mea.

-Domnisoare, cum este posibil? Am intrat acum 5 minute si nu aveati absolut nimic. Dar dormeati.

-Nici eu nu stiu. Abia ce m-am trezit.

-Ok, stati linistita domisoara, ma duc sa aduc pansamente si dezinfectant.

Dupa 5 minute doctorul imi termina de curatat toate lucrurile. Acum arat ca o mumie dar sper sa ma fac bine.

Adam intra imediat ce doctorul intra. Ma priveste socat.

-Iubito, ce ai patit?

Ii povestesc cele doua vise. Ma priveste nedumerit.

-Si ce legatura au visele cu ranile de pe tine?

-Adam nu intelegi?! Ranile astea...in vis le aveam. Si urmele de lant...in al doilea vis eram legata in lanturi. Intr-o pestera. Pe peretii pesterii era o poezie. Dar era vorba de...sora mea. Annabelle. Si era si Julian. Avea 19 ani. Semana cu tine.

-Inseamna un singur lucru. Iubitul surorii tale vrea sa o reinvie.

-Nu e posibil. Logodnicul ei a murit in aceasi mare. In Marea cu Ape Argintii.

-Defapt, eu cred ca Annabelle ori mai avea pe cineva, ori logodnicul ei nu e mort.

-Ba este. Dar stiu ca inainte sa mergem la picnic, in ziua in care a murit, mi-a povestit despre cel pe care il iubeste. Dar nu era vorba de logodnicul ei.

-Inseamna ca acel baiat vrea sa o aduca la viata. imi da paharul de apa, acum plin. Poate ca sora ta va veni la tine usa. Unde e ingropata.

Paharul imi scapa din mana si se face tandari.

-Adam, Annabelle era ingropata langa mare. Acolo unde valurile se sparg. Toata lumea spune ca zgomotul produs de spargerea  valurilor sunt strigatele lui dupa ea. Dar acolo unde eram eu. Mirosea a apa sarata si moarte. Aveam senzatia ce e cineva langa mine. Dar nu cineva viu.

***

La Marea cu Ape Argintii

-Of iubita mea Annabelle. O sa te aduc inapoi. Iti promit.

Barbatul inalt, bine facut si foarte aratos arunca un trandafir alb acolo unde sicriul lui Annabelle zace de ani buni.

Insa, acesta nu era logodnicul ei. Acest barbat nu era blond. Dar si mai important, acest barbat, nu este...MORT.

Se aseaza in genunchi. Valurile se sparg iar apa sarata ii uda pantaloni. Dar lui nu-i pasa. O lacrima cade din ochiul acestuia. Se opreste chiar deasupra locului undr Annabelle inca isi duce somnul de veci. Dar nu pentru mult timp.

Si da...inca un capitol. Cartea mai are un capitol si se sfarseste. Volumul doi se va numi Annabelle Lee. Cartea va prelua idei din alta carte (Doamna de la Miezul Noptii-Cassandra Clare) care a fost inspirata de poezia cu acelasi nume. Pupicii.😘😘😘😘😘