Din zori si pana-n noapte

Capitolul II

Cufundată într-o lumină slabă, anticamera casei Tudor dădea impresia unui sanctuar. Pe cei doi pereţi laterali stăteau aşezate oglinzi mari înramate într-un lemn închis la culoare pe când aranjamentele florale atârnau din glastre ca o cascadă. În mijlocul camerei stătea aşezat un imens buchet de trandafiri. Erau atât de frumoşi... . Delicateţea şi parfumul lor îl simţire încă de la intrare. M-am apropiat de ei şi am cuprins unu în palme. Textura lor... fineţea ... asemenea mătasei îmi mângâia buricele degetelor. Spinii ce erau prezenţi pe tulpina acestuia mă avertiza că pe cât e de frumos pe atât e de periculos câteodată.

- Iţi plac trandafirii?

Am tresărit deoarece nu cunosteam acea voce cristalină. La baza scărilor stătea proptit de ele un domn iar în spatele lui stătea o doamna superbă sprijinită de umerii lui şi îmi zâmbea călduros. Îmbrăcată într-o rochie vaporoasă din matase si cu umerii goi parea o zeita a Greciei. Pielea măsline şi părul lung şi ondulat de culoarea grâului copt, forma feţei si ochii mari si albastrii erau sigur ale unei femei din Creta. Acum că venea spre mine şi mersul era atât de elegant... felul cum îşi mişca corpul şi cum paşea dădea dovadă de o delicateţe şi senzualitate incredibilă.

În timp ce ea cobora scările, bărbatul rămăsese pe loc. Aveai impresia privindu-l ca sub acel corp slab si lung şedea un suflet bun. Dar avea o privire dura si intunecata. O privire ce imi dădea fiori. A coborât şi el şi s-a indreptat spre tata. A dat mâna cu el apoi i-a sarutat mana mamei mele. Femeia elenă se opri in fata mea si imi cuprinse mainile in palmele ei.

-Miruna.Bine ai venit acasa.Eu sunt Stefania Tudor.

Imi saruta obrajii. Avea o piele atat de catifelata. Apoi se indrepta spre mama, o saruta pe obraz si pe tata il saluta din priviri.

Domnul acela, probabil domnul Tudor imi lua mana si mi-o saruta, apoi adresandu-se tatalui meu.

-Dan prevad ca viata i-a pregatit un destin atat de special ficei tale incat vietile noastre nu sunt nimic fata de a ei.Apoi spre mine : Tu esti viitorul nostru... tu si baiatul meu... .

"Baiatul meu.." mi-am zis eu in gand si am simtit cum in stomac parca o gheara m-a prins si nu voia sa imi dea drumu. Pentru o clipa uitasem adevaratul motiv pentru care venisem in casa familiei Tudor. Uitasem adevaratul motiv pentru care eu de cel putin o luna am luat calmante, am plans si am tipat. In final am cedat.

M-am dat un pas inapoi si parca citindu-mi gandurile domnul Tudor imi oferii bratul si cu totii am urcat scarile de marmura alba pana in salon.

Salonul era imens si fizic simteai o caldura imensa venita de la semineul din fundul salii. Decorata preponderent in lemn si culoriile toamnei, camera era foarte primitoare.In centrul ei era asezata o masa de 8 persoane pe care erau asezate 6 tacamuri frumos ornamentate. De-a lungul peretului interior atarnau diverse arme pentru vanatoare, iar langa semineu in jurul unei mese mici de cafea erau asezate trei fotolii din piele cafenie.Ferestrele proiectate in stil frantuzesc, inalte pana in tavan erau acoperite cu o draperiel grea de stofa ciocolatie.

-Va rog, luati loc la masa! ne indemna domnul Tudor.Dan bei ceva?Tu Miruna? si imi turnain pahar vin rosu inainte ca eu sa raspund.

Am mancat un aperitiv si s-a vorbti foarte multa politica.Detestam acest subiect si sorbind inghitituri mici de vin ma uitam la ceas. Trecea atat de incet timpul. Din cand in cand, domana Stefania ini arunca cate o intrebare, iar eu raspundeam politicos deoarece intelegeam ca saraca voia sa ma faca sa ma simt bagata in seama.

Si cand ceasul arata 21.10 incepu discutia mult asteptata.

- Si Miruna... ce te-a facut sa accepti propunerea noastra? ma intreba domnul Tudor fixandu-mi privirea.

-Stiu ca este o situatie delicata si vreau sa imi ajut familia.

-Da, dar .. interveni domana Tudor, totusi e o responsabilitate mare. Si eu m-am casatori cu Alexandru din cauza parintiilor si uite, suntem bine acum.

Incerca sa ma faca sa ma simt bine si ma stranse usor de brat. Nu putea sa ma convinga de ceva ce eu nu priveam cu ochi buni.

Mi-am dres vocea si am vorbti pe un ton cald:

-Doamna, eu sunt de parere ca atat casatoria cat si relatiile functioneaza dupa modelul institutional.Reguli, sanctiuni... Si cum o institutie...

-Asa e! ma aproba domnul Tudor tragand inca un fum din tigare.

Continuand: Functionarii sunt angajati, nu? Omul munceste fie ca vrea, fie ca nu vrea. Cumva trebuie sa traiasca. Sunt oameni care isi iubesc meseria si oameni care o practica pentru a coexista si atat. Cei care o fac din dragoste pentru meserie, aceia raman fideli. Ceilalti nu o sa inteleaga niciodata cum primii isi ating pragul de lucru sau cum le iese asa bine ce fac. Asa e si casatoria. Cei ce se iubesc raman impreuna si fac casa buna, iar cei ce se casatoresc din diverse motive, asa cum sunt si eu, nu v-or fi nicioadata fericiti. 

Mama ramasese socata, tata bagase capul in pamant. Domana Stefania era placut uimita de discursul meu.

"Ce am spus asa rau?" mi-am spus eu in gand.

Mama se uita la mine disperata de parca as fi spart un bibelou foarte scump, dar isi reveni imediat si rase zgomotos uitandu-se repede la ceilalti.

-Of Miruna! Casatoria e un lucru bun. Nu stiu de unde ai luat tu ideile astea moderne.Si putin nervoasa: eu nu te-am invatat asta!

Imi placea sa o provoc asa ca am continuat:

-Mama, am spus ca e o institutie.Dintr-o institutie poti sa pleci oricand vrei atata timp cat nu exista "clauze" contractuale.Cauze sunt multe, dar toate ascund cate o poartita de scapare.

Se pare ca mama intelesese aluzia, dar lasa discutia pe un ton mai domol si doar adauga:

-Casatoria este o institutie, asa cum zici tu, dar trebuie respectata si onorata indiferent de angajat.

-Daca imi dati voie sa intervin, zise domnul Tudor si isi drese glasul, eu consider casatoria din punct de vedere legal doar un act. Din punct de vedere religios este intredevar o institutie sfanta care trebuie respectata.

-Ma bucur ca sunteti de acord cu mine, i-am zis eu si am ridicat simbolic paharul in cinstea lui.  Daca doi oameni nu se iubesc nu trebuie sa se casatoreasca, dar cand e neaparat nevoie sa se casatoreasca sa o faca legal si nu religios.

-Intradevar ai dreptate!

Mi-a inghetat sangele in vene.M-am intors incet cu fata spre usa si l-am vazut. Statea sprijinit de pragul usii cu un pahar de vin in mana pe care il amesteca usor si zambea dezvelind o dantura perfecta. Am simtit cum imi bubuie inima.Mi-am pus mainile pe masa deoarece stiam ca daca le tin suspendate vor tremura ingrozitor. Am inghiti sec si sperand ca vocea mea nu imi va tremura, am zambit si i-am spus:

-Multumesc ca esti de acord cu mine.

Din nou mi-a zambit.Mi-l imaginasem  in zece mii de feluri diferite, dar in niciun caz asa. Inalt, cu un corp atletic, bine lucrat, imbracat intr-o pereche de blugi negrii putin stransi pe corp si intr-o camasa neagra descheiata la gulercu manecile suflecate pana la cot, parea ingrozitor de aratos. "Miruna, calmeaza-te!" mi-am zis eu imaginandu-ma cum imi trag pale peste fata. Mi-am ridicat privirea spre ochii lui si l-am privit. Semana cu mama lui. Avea aceelasi albastru intens ca al mamei lui. Am simtit un fior si m-am foit un pic pe scaun.

Mi-am luat o clipa privirea de la el si am indreptat-o spre paharul meu de vin, apoi din nou la el.

Isi duse mana sugestiv prin par, ravasindu-si parul negru. O sa il blestem pe doctorul Alexandrescu. Auzi la el : baiat bun, modest. Stia doctorul ceva. S-a apropiat si intinzandu-se peste masa mi se adresa din nou cu vocea aceea care imi oprea inima in loc, zambin:

-Buna Miruna... in sfarsit ne intalnim... . Eu sunt Vladimir.