Din zori si pana-n noapte

Capitolul III

S-a aplecat peste masa si mi-a intins mana. Avea o piele catifelata si calda. L-am privit in ochii aceia albastrii si am simtit cum ma inrosesc. Mi-am retras mana destul de brusc si parca gestul meu l-a surprins. Si-a luat privirea de la mine si dadu noroc cu tata, iar mamei ii facu cu ochii.

"Cine se crede?" mi-am zis eu. "Doamne, dar chiar nu este asa cum ma gandeam eu". Am luat inca o inghititura de paharul cu vin. Simteam cum imi fierbe sangele in mine, pulsa ingrozitor de repede parca cineva ar fi dat drumu  la un utilaj imens si stomacul meu ma durea ingrozitor. Imi venea sa vomit. Nu era numai prezenta lui de vina.Intradevar tot de la el se tragea, dar indirect. De cand aflasem ca ma voi casatorii cu Vladimir, am trecut printr-o depresie ingrozitoare. Nu mancam si de la asta mi s-au tras si durerile de stomac. L-am privit din nou. "Poate nu e asa rau..." . S-a asezat in fata mea la masa. Acum ca statea mai aproape de mine, l-am privit fara niciun ocolis. Mi-a simtit privirea si s-a intors la mine si mi-a zambit in coltu gurii. Nu imi inspira incredere. Parca zambetul ala era unu pervers, prefacut. In contiunare ma privea, iar eu nu imi luam privirea de la el. I-am ambit, iar din nou el parca parea surprins de atitudinea mea. S-a lasat pe spatarul scaunului, a luat paharul de vin de pe masa si lua o inghititura destul de mare. A pus paharul la loc pe masa si luandu-si privirea de la mine i se adresa cu indiferenta domnului Tudor.

-Tata. Am venit. Ce e asa important? Nu pot sa stau mult si se uita la ceas si pufni din nas. Ma asteapta Bogdan in maisina.

-Ma gandeam ca ramai in noaptea asta acasa. Te rog suna-l pe Bogdan si spunei ca ramai aici in noaptea asta. Va vedeti maine.

Vladimir ridica o spranceana si vizibil deranjat de atitudinea tatalui sau se ridica, scoase telefonul din buzunar si duse telefonul la ureche.

-Bogdan, da vezi ca raman in noaptea asta la tata. Da. Nu stiu, nu ma intreba. Da e asa cum trebuie. Rase. Da frate vorbim maine. Nu. Stai linisitit. Si dupa cateva secunde inchise telefonul razand.

Se intoarse spre tatal lui, arunca cam tare telefonul pe masa si cu un aer de superioritate se aseza la masa, incercand sa para indiferent.

-Deci, ce e asa important? zise el ranjind.

Oare nu stia? Pentru un moment am avut un sentiment de panica. Era imposibil sa nu stie... . Doamne! Daca nu stie  si o sa reactioneze urat? Gandurile astea nu imi dadeau pace si efectiv ma rodeau. Am inceput sa imi batai picioarele ritmic si ca si cum ar fi simtit vibratia, Vladimir ma privi instantaneu. Pare nervos. Muschii fetei erau vizibili incordati si parca maxilarul acela acoperit cu o barba fina pulsa sub obrajii slabi. Mi-am lasat pirivirea in jos deoarece nu mai suportam sa-l privesc. Simteam cum tensiune acapara intreaga incapere si nimeni nu voia sa sparga gheata.

Vladimir ne privea pe toti pe ran si in cele din urma privirea ii cazu tot pe chipul meu. Nu am indraznit sa ridic privirea pentru ca stiam ca daca o sa fac asta o sa izbugnesc in plans. Isi drese glasul si spre surprinderea mea, desi nu ma scapa din ochi ii se adresa tatalui sau.

-Deci tata, sa inteleg ca Miruna e mielul sacrificat? Uitete putin la ea tata e o copila. Chiar crezi ca o sa-i convina ca eu sa pierd noptile prin cluburi iar ea sa stea acasa ca o sotie cuminte? Zi Miruna ai vrea? Vrei sa te casatoresti cu mine si sa-ti ratezi viata? Zi Miruna!! De ce taci? Si ridicand tonul : CHIAR VREI ASTA?

-Vladimir, inceteaza! tipa domnul Tudor la el .Nu are nicio vina! Si pe un ton domol : nu e ea de vina, Vladimir, si se uita la tata. Acesta lasa capul in pamant.

Vladimir nu ma slabea din privire. Simteam privirea lui pe chipul meu si parca ma ardea.

-Uite care e faza... eu nu am nimic impotriva sa fi sotia mea, dar daca e sa fie asa trebuie sa stii dinainte.Eu nu sunt dispus sa imi inchid viata acum. Eu sunt liber, eu nu vreau obligatii sentimentale. Ne casatorim legal, locuim impreuna si atat.

Ma dureau intr-un fel cuvintele lui desi avea dreptate. Mi-am facut curaj si pentru prima oara l-am privit fara nicio teama. I-am spus-o pe un ton ferm:

-Eu nu ma casatoresc pentru ca vreau eu. Vor avere in familie, da? Le e frica, vezi Doamne, ca ma vrajeste vrun' "sarantoc" si imi mananca banii. Si razand amar: Chiar crezi ca vreau sa ma casatoresc cu tine?O... credema ca nu. Dar o fac pentru ei si nu pentru mine. Putin imi pasa de viata ta si de activitatile tale.

M-am ridicat de la masa, iar mama a incercat sa ma prinda de mana, dar m-am smucit. Am iesit din salon cu lacrimi in ochi. Am coborat scarile de marmura si am iesit pe usile mari de la intrare. M-am pus pe marginea treptelor si am inceput sa plang. Nu stiu cat timp a trecut, dar cand  am simti o mana pe umarul meu m-am intors speriata. Era Vladimir.

Vazand ca m-am speriat si-a retras mana de pe umarul meu si se aseza langa mine pe trepte. Avea paharul de vin in mama si dandu-mi un ghiont cu cotul imi facu semn sa iau o gura. L-am dat pe gat.

Ma uitam la el. Parea trist. Avea chipul schimonosit parca de tristete. Mi-am plimbat rapid mainile pe picioare si am tremurat un pic.  Simtindu-mi miscarea ma cuprinse cu un brat dupa gat si ma trase langa el. Mi se adresa pe u ton cum nu il mai auzisem in seara aceea:

-Te rog sa ma ierti.Imi pare rau pentru rautatile pe care le-am zis mai devreme. Crede-ma ca si mie imi e greu.

Mi-am proptit capul de umarul lui si i-am zambit.

Avea o privire calda acum. S-a uitat la mine si a pufnit in ras.

-Ce e? am intrebat eu mirata...

Tot continua sa rada cu pofta.

-Ce eee... ? am tipat eu si mi-am indeparatat un pic capul ca sa il pot vedea.

- Hai mai bine sa mergem sus la baie sa te speli pe fata.

Aoleu! Machiajul!!! Nici nu mi-am dat seama ca de la lacrimi probabil s-a intins.Cred ca aratam ca dracu.

M-a ajutat sa ma ridic si m-a condus in baia de sus. M-am spalat repede pe fata desi nu era foarte intins rimelul. Mi-a intins un prosop. Din nou mainile noastre s-au atins si amandoi ne-am retras rapid. Dupa ce m-am sters, razand i-am spus:

-Eu doar vreau sa fie bine. Nu cred ca sunt o persoana dificila. Daca nu ma calci pe coada e totul ok. Dar vrea sa stiu de la inceput un lucru...

-Orice vrei poti sa ma intrebi, imi zise el ranjind.

M-am uitat la el urat apoi din nou pe un ton serios:

-Esti de acord cu toata chestia asta? Adica nu vreau sa te simti obligat, desi esti... hahaha.... Am inteles ca parintii tai vor sa te casatoresti, din pacate cu mine... si facand o grimasa, ca sa te cumintesti?

Vladimir se uita la mine serios, iar eu deja ma panicasem. Oare am zis ceva gresit? Dar pe fata lui imediat a aparut un ranjet tamp si pe un ton nu chiar modest mi-a spus :

-Cam da.Dar nu stiu in ce masura o sa ma cumintesti tu pe mine... . Ideea e ca va trebui sa am eu grija de tine. Poate asta ma va face mai responsabil.

-Stii... nu sunt chiar un copil.

-Pentru mine esti! si rase zbomotos.

M-am intristat si m-am intors cu fata spre oglinda.Ma uitam si parca nu ma recunosteam. L-am privit in oglinda cum statea in spatele meu. Imi luase o suvita si o duse la gura punand-o drept mustata. Era amuzant rau.

-Uite cine e copilul acum, i-am zis eu in timp ce ma intorceam spre el. Deci... ce facem ?

-Acum? Mergem in salon ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si continuam discutia. Si asa imi e foame, si isi duse mana instinctiv pe abdomen.

- Nu acum... cu casatoria asta...

-Institutia?

-Da cu aia....i-am zis eu ranjind.

Vladimir se incrunta la mine. Ma lua de mana si practic ma tara dupa el pe holul lung al casei. Iar cand am ajuns in dreptul salonului, inainte sa intram se mai uita o data la mine. Imi trecu mana prin par incercand sa-l aranjeze, imi sterse machiajul din coltul ochiului drept si imi ridica cu degetele aratatoare colturile gurii ca intr-un zambet.

-Si acum zambeste! Trebuie sa am o sotie frumoasa, nu?

I-am zambit si dandu-i un bobarnac peste obraz am intrat in salon la bratul lui,