Din zori si pana-n noapte

Capitolul VII

         Dupa cum stiti aseara am adormit cu gandul la el. Doar la el. E ciudat cum totul se schimba. Cum fiecare decizie, miscare, gand si nu in ultimul rand impuls schimba totul. Acum cateva zile puteam sa spun cu mana pe inima ca doar gandul ca ma casatoaresc cu un om pe care nu il stiu ma ingrozea si ma facea sa ma gandesc la un mod de sinucidere usor, placut, dar sigur. :) Dar azi realizez ca nimic nu este intamplator in viata asta si ca orice actiune are si o reactiune, ca orice pas pe care il faci iti modifica tot drumul ce urmeaza sa  il parcurgi in viata asta.

Ceasul arata ora 10 si 23 de minute. In camera  patrunde o lumina puternica care ma orbeste din prima. Ma ascund sub plapuma si instinctiv intind mana dupa telefon. 1 apel pierdut : Corina ora 6.34. " Ce sa intamplat ?"

O sun. Dupa trei apeluri imi raspunde, dar zgomotul ce se aude in difuzor nu ma ajuta deloc sa descifrez ce imi spune.

-ALO!! MIRUNA MA AUZI???

-Da te aud... unde esti?

-ALOOO MA AUUZI?

-DA FEMEIE !!! UNDE ESTI?

Sper ca nu m-a auzit...

-Am plecat cu mama la Brasov. Ne intoarcem peste 2 zile.

- Bine ai gri...

Nu am apucat sa termin.Sunetul de bip imi da de inteles ca semnalul a picat deci conversatia  s-a incheiat.

" Foarte bine Corina! Lasa-ma singura in cusca cu lei"

M-am imbracat repede cu o pereche de blugi, un tricou si tenesi. Mi-am prins parul intr-o coada de cal si am coborat in living. Acolo mama bineinteles statea in fotoliu si citea o revista super-fashion .. Bleeah... Tata incerca sa descifreze un e-mail de la un investitor rus. Eu doar ma uitam la ei.

Ce caut eu in casa asta?Nu inteleg!...Stiti sentimentul acela cand simti ca "acasa" nu este defapt casa in care locuiesti. E doar o casa, nu ii poti spune "acasa" pentru ca aceea e ceva personal, ceva intim , ceva al tau... .

Mi-am luat paltonul pe mine. In timp ce ma indreptam spre iesire mama m-a strigat.. Nu am auzit ce mi-a spus. Nici nu prea mai imi pasa. Vreau sa fiu cu el.. si atat.

Am iesit din curtea casei. Coborand pe Barbu Vacarescu mi-am dat seama ca acel soare ce ma trezise de dimineara acum disparuse. Parca vremea tinea sa imi arate ca si ea simtea ce e in sufletul meu.

Nici nu am apucat sa ma gandesc la tot ce se intampla in casa mea. Imaginea parintilor mei ma intrista. Dar nu asta conteaza. Ma simteam prinsa intr-un joc pe care niciodata nu o sa-l castig. Parca toate au navalit acum, cand ma simt atat de slabita.Si ma apasa si preseaza sa scoata ce e mai rau si impur din mine.Pe cat m-au jucat ai mei cu afacerile lor pe atat Vladimir m-a readus pe drumul cel bun. Nu imi vine sa cred ca ceea ce credeam ca este un cosmar a devenit intr-o secunda portita mea de scapare.

Telefonul suna, iar in stomac simt din nou acea miscare. Este el!

-Da?

Acceasi voce sexi pe care nu am mai auzit-o de aseara, imi raspunde :

-Buna Miruna!Ce faci?

- Ma plimb. Acum am plecat de acasa. Nu suport sa mai stau... Tu ce faci?

-Uite sunt in centru caut ceva cu Bogdan. Vrei sa venim sa te luam?

-Nu.. stai linistit. Vin eu. Unde  va gasesc?

Mi-a explicat. I-am facut repede semn unui taximetrist si i-am spus sa ma duca la Piata Unirii. Acesta se tot uita la mine ciudat. Iar eu parca il cunosteam. Nu era tanar. Un barbat cam la 40 de ani. O fata comuna. Dar o privire ciudata. Am ignorat toate aceste semne doar ca sa nu devin paranoia. M-a lasat la una dintre gurile de metrou de la Unirii. In mod normal Vladimir si Bogdan  trebuiau sa fie prin apropiere..

-BAU!!

Vladimir ma cuprinse cu bratele de solduri si ma zgaltai putin.Bogdan se umflase de ras. Logic. Ma speriasem. Rau. Bine ca nu am reactionat instinctiv si nu i-am tras o geanta in cap .

-Pai bine mai. Asa ne primesti? zise Bogdan razand in continuare. Noi suntem baieti draguti si te intampinam si tu? Tu ce faci? NE ATACI?

Rasul devenea mai puternic.

-Inceteaza Bogdan!!! am zis eu printre dinti in timp ce incercam sa ma linistesc. Nu e usor sa fii in locul meu.

-Bine bine.. lasa asta!.. Unde e Corina?

Am facut o pauza de 2 secunde si i-am spus cu o urma de regret.

-Imi pare rau, dar Corina a plecat in Brasov. Nu sta mult. Parintii au obligat-o sa merga cu ei. Asta e.. fara Corina 2 zile.

Pe fata lui Bogdan s-a vazut clar o urma de tristete.Dar egoul lui puternic se activa imediat si un zambet ii aparu pe fata. Nu dura mult si spuse bineinteles o minciuna.

-Hai ca nu murim fara ea!

Nici nu mi-am dat seama ca in tot acest timp l-am ignorat pe Vladimir. M-am intors spre el si l-am privit. De ieri pana azi totul era parca diferit. Azi era sobru. Privirea ii se transformase in una de gheata. Ochii aceia albastri se adancisera ca in ziua aceea de la facultate. Nu mai era el.

-Hei... ce ai?

-A .. eu?... nu am nimic!... Hai sa mergem undeva, nu vreti?

M-am prefacut ca nu vad tristetea din ochii lui. Am mers la Hanul lui Manuc. Am stat ceva acolo.

Pe la ora 13 ne-am indreptat spre casa lui Vladimir. Am intrat din nou in acel apartament pe care din suflet va spun ca il pot numii "acasa". Asta simt.

Nu am stat mult. Baietii mi-au spus ca diseara mergem intr-un club  pe care, culmea, eu il vizitam frecvent, dar niciodata nu ma intalnisem cu ei acolo. Chat Noir.

Am ajuns acasa. Aceeasi atmosfera. I-am ignorat din nou. Am trecut doar sa ii salut si sa le spun ca diseara plec cu Vladimir. Mama a clipit de cateva ori din ochi, iar tata..tata parea foarte fericit. Banii.. asta il faceau fericit.

Seara, imbracata intr-o rochie neagra cu aplicatii de dantela, tocuri inalte, parul lasat liber, o esarfa rosie si un suflet impacat, am coborat scarile clubului. Acea atmosfera mereu m-a atras. Sobra, inchis la culoare, intuneric si multe desene pe pereti. Chat Noir este un club foarte frumos, misterios, dar doar pentru cei ce stiu sa il descopere.

La o masa ma asteptau cei doi cavaleri. Ah.. Vladimir era atat de bine imbracat. Avea o camsa neagra usor descheiata, pantaloni negrii, iar ochii aceia albastrii ieseau atat de bine in evidenta in contrast cu hainele negre. Bogdan parca era opusul lui. Camasa alba suflecata la maneci. Blondut. Si el la fel de sexi.

Sunt mandra sa stau in compania unor asemenea persoane .Sincer ma simt protejata. Chiar daca as fii doar cu Bogdan, mai ales cu Vladimir. V-am spus imi inspira o incredere nemarginita.

Seara a decurs frumos. Am dansat cu cei doi "cavaleri". Dar totul are o limita, nu?

Cum nu am vazut?Cum nu am observat toata seara ca la masa cealalta statea un grup galagios. Toata seara i-am ignorat, pana cand... i-am auzit vocea. Aceeasi voce groasa, dura, impunatoare, aceelasi corp mare de sportiv... aceeasi fata dura, parca de nepatruns... era chiar el.

Am ramas blocata cand l-am vazut. Vladimir si-a dat seama ca ceva nu e in regula. M-a luat de brat. M-a intrebat ce s-a intamplat. Eu i-am aratat cu privirea spre masa lor. El m-a intrebat cine e... iar eu am tras aer in piept si parca o data ce am rostit singurul cuvant ce il caracteriza pe acel om,  am retrait ultimul  an...

- Fostul!