Am reușit să înșir povestea mea pe foi, iar azi am ajuns cu povestea în prezent. Cartea pe care o scriu, acum e mai mult un jurnal, încep să scriu lucrurile importante care mi se întâmplă de când a plecat el.
Au trecut cunoscutele simulări la care cred că m-am descurcat, iar în timpul lor m-am gândit la el. Dacă el doar așteaptă să trec peste toate lucrurile importante și grele de anul ăsta apoi o să mă caute iar? Gândul acesta parcă m-a făcut să mă simt mai bine. Mai aveam o speranță că viitorul meu îl include pe el. Toată viața am reușit să trec peste momentele grele cu speranța, dacă ea nu era probabil acum eram moartă, iar acum e exact la fel, îmi trăiesc viața cu speranța și poate chiar cu ideea 100% sigură că el se va întoarce.
Dar oare l-aș ierta dacă ar face asta? Oare țin așa mult la el încât să uit tot ce a fost și să-l iert? Ce aș face dacă mi-ar spune că a făcut o greșeală? Poate că l-aș face pe el să creadă că l-am iertat și să-l fac să simtă ce am simțit și eu sau poate în încercarea de a-mi duce planul la sfârșit realizez că nu sunt în stare de așa ceva.
Dar uit ceva. Liceul. Liceul e perioada care schimbă tot, primul an de liceu schimbă tot și mă va schimba și pe mine. Da, probabil că ar fi mai ușor să-l folosesc dacă s-ar întoarce, iar mai apoi liceul să mă ajute să-l uit.
Oare ce o să se întâmple cu viața mea? Sinceră să fiu parcă acum e mult mai interesantă viața mea, de fapt nu, folosesc cuvântul greșit, e mult mai stresantă viața mea. Trăiesc în fiecare zi cu gândul că o să se întoarcă și o să-mi spună că a făcut alegerea greșită și asta m-ar bucura și pe moment aș uita tot și l-aș ierta, dar dacă o s-o facă iar? Dacă chiar el mă va folosi pe mine până când își va face o nouă iubită? Da, l-aș ierta dacă aș fi 100% sigură că n-o să mai repete greșeala asta, dar nu am de unde să știu, iar gândul că aș putea trece iar prin ce am mai trecut odată, m-ar face să fiu foarte precaută și rece, ca la început.
Oare totul o să se repete? Eu o să fiu rece cu el, el o să facă ceva ca să-mi arăt adevăratele sentimente pentru el, o să mă atașez de el, o să cunoască altă fată și o să mă lase baltă iar? Începutul deja arată la fel, oare ce ar putea să urmeze? Iadul înseamnă repetiție, iar eu acum mi-am construit propriul iad, de fapt, el mi l-a construit și m-a lăsat să trăiesc singură în el.
Viitorul arăta bine cu el, nu era bine planificat, de fapt, nu era deloc planificat, dar cu el împreună arăta bine și sigur. Dar acum mi-e frică pentru ce o să urmeze, mi-e frică pentru că nu mai sunt aceeași eu de acum câteva luni, nu mă mai cunosc deloc, iar asta e cea mai mare problemă a unui om.
Dacă eu nu mă cunosc, cum o să știu să le spun prietenilor mei noi de la liceu cine sunt și cum sunt? Înainte pur și simplu eram cum simțeam să fiu, niciodată nu m-am gândit să nu fac un lucru pentru că nu e ok sau pentru că nu le-ar conveni celorlalți, dar acum chiar mi-e frică. Mi-e frică că n-aș putea avea încredere în oameni noi, mi-e frică că n-o să mă integrez, mi-e frică că o să-mi pierd și actualii prieteni care acum spun că o să fie alături de mine mereu.
Mi-e frică că el n-o să mai apară niciodată și mi-e frică că asta mi-ar face iadul să ardă.
Dacă l-aș vedea vreodată pe stradă? Și dacă ar mai fi și cu iubita lui? Mi-a promis că o să mă salute dacă o să se întâmple asta, dar mi-a promis multe lucruri și toate acele promisiuni au ars pentru iadul meu în seara aceea. Dar oare eu ce aș face? L-aș saluta? Aș face ceva ca să mă observe, dar să pară că eu nu l-am observat pe el?
Atâtea întrebări, iar eu nu am nici un răspuns. Așa o să fie de acum viața mea, plină de întrebări? Înainte aveam răspuns la orice, dar acum nu, pentru că nu mai știu cine sunt, iar dacă nu cunoști o persoană nu poți ști cum ar reacționa în anumite situații.
Ca să cunoști o persoană trebuie să petreci mult timp cu ea, iar eu petrec mai mult timp cu el decât cu mine. Mă gândesc mereu la ce face și îmi imaginez un adevărat film, iar eu joc rolul lui în filmul ăsta. Dar când o să se termine filmul și când o să-mi joc propriul rol în filmul despre viața mea?
CITEȘTI
Când ai apărut...
RomanceNu credeam că viața mea ar putea fi altfel, nu azi, nu mâine și în nici un caz anul ăsta. Dar când universul îți arată că viața poate fi altfel nu poți să te opui. Sunt o fată ciudată și uneori poate chiar bolnavă. Dar se pare că Jolene,personajul...