Când ai apărut...

Partea a II-a

Partea a II-a

CÂND AI PLECAT

Crezi că poți să răspunzi cu ușurință la întrebarea

Cine sunt eu și cum sunt eu?, dar o să fii surprinsă

să vezi că după ce el a plecat nu mai știi cine ești.

Capitolul I

Săptămânile au trecut cu greu, cu foarte mare greu. Nu știam ce să mai fac și ce să nu mai fac ca să nu mă mai gândesc la el. Pur și simplu îmi făceam temele și culmea găseam ceva care să-mi amintească de el. Până și când îmi făceam temele la matematică apărea ceva care îmi amintea de el și nu puteam să mai scap de acest gând. În timpul temelor sau altor activități trebuia să-mi continui ce aveam de făcut, nu puteam să stau și să mă gândesc prea mult la toată situația, dar seara, dacă înainte obișnuiam să pierd vremea pe facebook sau să citesc, acum abia așteptam să vină seara și să mă gândesc la tot, la cum a început totul, la cât de ușor puteam să nu-l fi cunoscut, la toată treaba asta cu universu care chiar există și se pare că e împotriva mea, la cât de ușor ar fi fost dacă el era cu un an mai mic sau eu cu un an mai mare. Ar fi fost atâtea moduri prin care am fi putut trăi fără alte obstacole, dar așa a fost să fie. Dacă universul e împotriva ta nu ai ce să faci, mai ales când universul tău e o persoană...

În timpul școlii timpul trecea destul de repede și uneori nici nu aveam timp să stau și să bocesc pentru toată situația, dar acum, în vacanță încerc să-mi ocup timpul cu diferite activități, dar cele mai plăcute activități tot bocitul și gânditul rămâneau...

Am citit diferite cărți despre diferite subiecte, dar cele mai multe erau cele științifice. Nu mai rezistam să citesc tot felul de clișee care să nu mă ajute cu nimic și mi-era și frică să nu mă regăsesc în vreo carte, iar mai apoi să mă gândesc câteva luni la ce mi s-a întâmplat mie și ce s-a întâmplat în carte.

Simțeam că nu mă mai pot defini și voiam să-mi schimb viața. Credeam că dacă o să fac asta o să pot să uit tot.

Am devenit vegetariană în scurt timp după aceea. Cum? Totul a început când am văzut o fată care spunea că după un an în care a fost vegetariană, acum vrea să fie și vegană, m-am gândit că asta ar putea să schimbe tot, dar eu eram o carnivoră convinsă și am zis că niciodată n-o să reușeșc asta, dar niciodată să nu spui niciodată. Schimbarea dietei a fost acompaniată și de o schimbare la nivel spiritual. Eu cum treceam printr-o perioadă mai puțin fericită din viața mea. Simțeam că nu mai am stabilitate și siguranță pentru un viitor bun. Eram deprimată. Nu prea multă lume știa asta, pentru că nu o arătam. Mereu am fost bună în a masca ce simt cu adevărat și voi știți asta cel mai bine. În perioada aceea am început să mă uit la foarte multe documentare. Parcă găseam un refugiu în ele, cu cât învățam mai multe lucruri, cu atât mă simțeam mai bine. În perioada aceea cred că am vizionat aproape toate documentarele despre nutriție care existau, dar și documentare despre spiritualitate, religie și dezvoltare personală. Documentarele văzute au avut un impact imens asupra mea. Am început să văd lucrurile altfel, pe zi ce trecea simțeam că mă schimb, că evoluez ca persoană și că mi se dezvăluie calea pe care trebuie s-o urmez. Cu fiecare documentar văzut, începusem să realizez cât de nesănătoasă este alimentația mea și cât rău îmi fac singură, însă documentarul care mi-a pus capac și m-a făcut să renunț la carne brusc a fost Earthlings. Nici până azi nu am văzut întreg documentarul. Pentru mine, 10 minute au fost de ajuns pentru a realiza că nu numai îmi distrug sănătatea cu bună știință, ci rănesc și chinui mii de animale prin deciziile mele. De a 2-a zi mi-am schimbat dieta și totul a început să intre pe făgaș normal, ba mai mult, parcă am început să îmi atrag numai lucruri bune în viață.

Recunosc că încă mai am momente când mă gândesc la el și mi-e dor, dar parcă mai rar. Nu am uitat total de el, când îmi amintesc încă mai regret și încă mai vreau să dau timpul înapoi, probabil mereu o să vreau.

După aceaste experiențe am început să scriu o carte, care sper să aibă succes. Încep să fac cât mai multe lucruri ca să încerc să fiu o persoană fericită și împlinită, dar niciodată n-o să reușeșc, mereu o să am seri libere când o să plâng și o să sper că o să se întoarcă, după tot ceea ce s-a întamplat eu încă mai sper să se întoarcă.

Nu m-am vindecat, dar măcar reușeșc să mă mint pe mine și pe cei din jur că am trecut peste, chiar dacă în adâncul meu, eu știu și voi știți că nu e așa.