Anna este confundata cu prietena ei Amna de către un mafiot spaniol care vrea sa îi facă rău și o răpește crezând că așa îl va putea răzbună pe fratele lui Federico ,și facandu-l mândru pe tatăl său Don Diego.Sebastian crede că răzbunarea e totul,da...
Sebastian o muta pe Anna in aceea dubita și pleacă. Anna se trezește intr-o camera mare cu un pat incapator.Arata aproape că camera lui ei.In camera intra Sebastian. Sebastian: -A,deci te-ai trezit mica smiorcaita.Nu pare să ai mai mult de 18 ani. Anna: -Mai răpit dar nu te-ai informat.Ce isteț mai esti! Sebastian: -Acum mă iei la mișto sau ce? Anna: -Exact! Sebastian: -Eu o să fiu cel care va hotărî dacă sa trăiești sau nu,frumoso așa că poartăte mai frumos. Anna: -Haha,ce amuzant ești tu!Tata te va găsi în mai puțin de 2 zile,frumosule. Sebastian: -Nu prea as crede asta,Amna. Anna: -Amna? Sebastian: -Te-ai speriat atât de tare încât ți-ai uitat numele? Anna: -Deci mai răpit fara să-mi ști vârsta sau numele.E Anna,numele meu.Amna e numele prietenei mele. Cred că ai răpit pe cine nu trebuie,desteptule. Sebastian: -A,deci m-am prins.Ma faci sa cred că am răpit p cine nu trebuie că să îți dau drumul.Nu sunt atât de fraier sa te cred,frumoaso. Anna: -Nu-mi mai spune "frumoaso". Sebastian: -Ai dreptate,nu ești.Nu meriti să-ți spun așa.*Și pleacă* Ea arunca cu perna după el. Anna: -Idiotule! Sebastian: -Te-am auzit! A doua zi, Sebastian intra la Anna in camera.Ea încă dormea.Ii pune pe apt o uniforma de menajera.Anna se trezeste și vede uniforma. Anna: -Hei,ciudatule!Unde ești?Hei! Sebastian: -Ce strigi atât,stresato? Anna: -Cei cu îmbrăcămintea asta? Sebastian: -E o uniforma. Anna:-Da stiu.Dar de ce e aici? Sebastian: -Am concediat toate angajatele.Inafara de bucătar.Tu vei face toate treburile de acum în casă asta. Anna: -De ce eu? Sebastian: -Ca așa vreau eu.Daca nu vrei să mori,va trebui sa mi te supui. Anna: -Si cum se presupune că aș putea să lucrez in aia? Sebastian: -Dar ce are? Anna: -E prea scurta.Si prea ciudată. Sebastian: -Sa nu-mi spui că când te duceai prin cluburi nu purtau astfel de rochii. Anna: -Nu am mers niciodată în club.Nu mi-au dat voie părinții. Sebastian: -Nu mă fa sa rad... Anna: -Vorbesc serios. Sebastian: -Ok,dacă nu vrei să porți chestia asta scumpa,atunci îți aduc haine de ale mele. Anna: -Wow, mai răpit dar nu ai haine pentru mine.Nu-mi spune că și celelalte lucrătoare purtau așa ceva. Sebastian: Stai liniștită,asta am pregatit-o special pentru tine Anna: -Pervers! Sebastian: -Ce? Anna: -Nimic! Sebastian: -Uite,iale pe astea! Anna: -Dar sunt găurite. Sebastian: -Si ce?Un servitor e un servitor.Doar nu vrei o rochie cu cristale și pantofi asortați la ea nu?Să întind și covorul roșu?Stai sa sun la limuzina sa nu întârzie!*i da o palmă ușor peste cap* prostuto!Incepe mai întâi cu scările de la etaj,apoi cu cele de jos.Eu plec,să fie luna pana vin că astfel o încurci! Anna: -Sa de-a Dumnezeu să mori calcat de o turma de vaci in călduri! Sebastian: -Ce? Anna: -Nimic,ciudatule!Ă...haha adică șefule.Sa ai o zi minunata! Sebastian: -Ok! *După câteva ore* Casa era luna.Peste tot era spălat și curatat. Chiar și în grădina iarba era tunsa.Vasele erau spălate și hainele "ciudatului" era aranjate pe culori.Cand Sebastian a ajuns acasă,a rămas uimit.El speră că ea să eșueze că să-și poată bate joc de ea. Anna: -Sper că ești mulțumit! Sebastian: -Cum e posibil?Hei!Cine a ajutat-o? Bucătarul: -Singura a făcut toate astea! Sebastian: -Cum?Ea?Deci asta e o gluma proasta. Anna: -Ce credeai?Că dacă sunt bogata și nu stiu ce e sărăcia asta înseamnă că nu știu ce e curățenia?Stiu și ce e sărăcia.Donez in fiecare luna orfelinatelor și nu vreau sa ma laud cu asta .Mai fac și munca voluntara.Fac curățenie mereu la orfelinat și mă joc cu copii.Le ajut pe femeile de servici mereu sacurete și să spele.Eram sigură că cândva în viața,munca îmi va prinde bine.Acum că am făcut toate astea,vreau sa fiu răsplătită măcar cu o masa . Sebastian: -Daca vrei mâncare,pregatesteo singura,frumoaso! Anna: -Nu-mi zâmbi malefic! Sebastian: -Fa și pentru mine ceva de mâncare și dacă-mi place ce ai gătit,atunci le las să mănânci și tu.Dacă nu,atunci nu mănânci nimic. Anna: -Cum dorești,măria ta. Anna se duce în bucătărie. În mintea Annei: Vezi tu ciudatule! După un timp. Sebastian: -Wow,friptura.Destul de curajos.Peoblema este că mie nu-mi place carnea de porc. Anna: -Atunci ce caută cotletul asta in frigider? Sebastian: -Ăăă...probabil au încurcat servitorii ingredientele când au fost la cumparaturi.Dar de acum,asta e treaba ta .Tu vei face cumpărăturile de acum.Si nu vei manca în seara asta. Anna: -Cum?Dar nici nu ai gustat!Nu e corect! Sebastian: -Trebuia sa mă întrebi înainte să gătești aia.*zâmbet și privire malefica* Anna: -Raule!Ciudatule! Sebastian: -Cum? Anna: -Nimic!*Zbiera și placă in camera ei*. Mâna dreaptă a "ciudatului": -Domnule, de când nu va place carnea de porc?Mai ales cotletul?Era preferatul dumneavoastră! Sebastian: -Nu e treaba ta,Eric! Eric: -Dar domnule,ați trimis-o la culcare flamanda!Nu va e mila? Sebastian: -Se numește răzbunare!In răzbunare nu trebuie sa ai milă! Eric: -Dar daca va muri? Sebastian: -Of,nu mă mai bate la cap!*și pleacă în camera lui*in drum spre cameră,se gândea la biata fată.Se duce în bucătărie și ia o farfurie cu mâncare,un cover cu apă și o cana și le pune pe toate astea pe o tava pe urma urca sus.Bate la ușă și pleacă.Anna deschide ușa și le ia .El pândea după un perete și zâmbea. Anna: -Cred că cineva din casă asta are puțin a omenie in el. Măcar cineva sa fie de partea mea De cealaltă parte Sebastian stătea lipit de perete gânditor. Sebastian: -Nu,nu e posibil să-mi placă de ea!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
