Amor cu fiica președintelui : Pariul [ Cartea 1 ]

Capitolul 5

“Pe unde ai umblat?”, a fost primul lucru pe care mi l-a adresat Patricia, in momentul in care am intrat in casa. Durerea de cap imi trecuse dar tot nu ma simteam bine; aveam sumbra presimtire ca urma sa se intample ceva grav.

Pamantul mi-a fugit de sub picioare atunci cand l-am vazut pe propriul meu tata vorbind la telefon, in mijlocul sufrageriei. Venise acasa mai devreme decat m-as fi asteptat iar asta m-a speriat putin; la cat o stiam pe bunica mea de nebuna, mai aveam cateva minute de libertate.

“Sunt prea fericit in momentele astea ca sa fiu suparat pe voi. Sasha, mi-ai promis ca o sa fi cuminte”, ma mustra tata, imediat dupa ce si-a inchis telefonul. Cravata ii era aruncata pe canapea iar cativa nasturi de la camasa iar descheiati, semn ca era foarte obosit.

“Cum ramane cu ea? Nici macar nu m-a anuntat ca vine”, am aratat-o pe Patricia cu degetul de parca era sora mea mai mare si nu mama tatalui meu.

“Nici tu nu mi-ai spus ca dai o petrecere”, se rasti iar eu, desi ma durea capul ingrozitor, aveam suficienta putere ca sa pregatesc destule argumente prin care sa o fac sa planga si sa plece, lasandu-ma singura cu tata.

“Taceti amandoua”, a strigat Cameron.

“Ai o fiica foarte obraznica; daca o lasa-i cu mine pe timpul verii poate ca acum alta era situatia”, cu greu ma abtineam sa nu o pocnesc in fata, sa mai mearga la inca o operatie de rinoplastie.

“Daca vreau sa ma duc la spitalul de nebuni, as putea foarte bine sa...”, eram foarte pornita sa ii spun cateva dar, judecand dupa expresia de pe fata tatei , mi-am dat seama ca ar trebui sa tac din gura.

“M-am logodit”, exclama iar eu am simtit ca raman fara aer.

Nu imi venea sa plang, mai degraba as fi vrut sa tip dar fiecare incercare se oprea in gat; sangele, care imi alerga prin vene, acum galopa de parca era o cursa contra cronometru. Tatal meu o uitase pe iubita lui, propria mea mama, dar de fapt ma minteam singura.

“Ai iubit-o?”, l-am intrebat, ignorand privirea plina de venin a Patricei.

“Intotdeauna si-a dorit sa fiu fericit”, mormai dar nu ma multumeam doar cu atat.

Imi era prea rau ca sa imi confrunt tatal sau bunica; dormisem in patul lui Christian, un loc absolut divin, acoperit cu o multime de perne, care m-au trimis, pentru cateva ore, intr-o lume mai buna.

Singurul lucru care mai lipsea era Christian, plecase naiba stie unde, si nu s-a intors nici macar cand m-am trezit. Imi lasasem o cheia de la apartament, semn ca avea si el una ca sa se poata intoarce acasa.

Il sunasem de nenumarate ori dar mereu mi-a intrat casuta vocala. M-am aruncat in patul meu, continuand sa plang, dorindu-mi ca mama sa vina langa mine, sa ma asigure ca totul se va rezolva.

Cel mai probabil, tatal meu cunoscuse o adevarata scorpie care nu urma sa ma accepte, exact ca si Patricia, care nu a iubit-o pe mama din momentul in care a cunoscut-o. Ura ei a crescut si mai mult atunci cand m-am nascut eu si habar nu aveam de ce nu ma agreea deloc.

 ‘Te simti mai bine dupa evenimentele de noaptea trecuta – C. ‘

Acela a fost primul mesaj pe care l-am citit cand m-am trezit. Mai aveam cateva mesaje de la Beatrice si fratele ei, Victor, care m-au invitat la o cafea dar i-am ignorat. Mai mult ca sigur urmau sa ma intrebe cum am reusit sa ii inchid gura bunicii mele.

Era ora pranzului dar il auzeam pe Cameron vorbind la telefon in biroul de langa camera mea. Nu era deloc suparat sau nervos, mai degraba incerca sa linisteasca pe cineva; cel mai probabil pe Dan, seful de la securitate.