Amor cu fiica președintelui : Pariul [ Cartea 1 ]

Capitolul 8

“Buna dimineata”, mormai Adrian, apropiindu-se de pat iar Austin a inceput sa dea din mainile lui micute atunci cand l-a vazut pe bunicul meu.

Imi venea sa intru in pamant de rusine deoarece nu fusesem prinsa cu un baiat in ipostaza respectiva niciodata. Judecand dupa expresia de pe fata lui Christian mi-am dat seama ca nu il deranja absolut deloc faptul ca ne-a prins bunicul meu, ba chiar ii placea asa ca m-am decis sa ii schimb buna dispozitie.

L-am lovit in stomac si am coborat din pat, ignorandu-l pe Adrian care se maimutarea ca sa il faca pe Austin sa rada si pe Christian care si-a ridicat sprancele atunci cand mi-am ciufulit parul.

Imi era destul de lung si vroiam, ca dupa nunta dar, mai ales, dupa sarbatorile de iarna vroiam sa ma tund. Nu foarte scurt dar totusi simteam nevoia pentru o mica schimbare.

“O sa stau cu bebe azi; oricum nu am ce face si voi veti ocupati”, anunta bunicul meu, imediat dupa ce am primit micul dejun prin room service. Nu imi era foarte foame, aveam emotii dar stiam ca trebuia sa mananc ceva.

“Trebuie sa vii macar la cununie si la valsul mirilor”, insista Christian iar eu i-am zambit, determinandu-i ochii sa sclipeasca. Era un barbat atat de frumos incat ma intrebam cateodata ce facusem sa il merit.

Avea un fel mai special de a ma privi. Nu era la fel ca si ceilalti baieti pe care i-am cunoscut si care ar fi facut orice pentru a ajunge la mine. E adevarat, eram cu Christian la doar o saptamana dupa ce l-am cunoscut dar el mi-a castigat inima; din cauza lui nu mai eram o apucata si aveam grija la fiecare gest pe care il faceam.

Mi-a aratat ca nu era tocmai un lucru rau sa oferi iubire si altcuiva decat propriei tale persoane. Aveam grija de Austin de parca il nascusem eu iar bebelusul avea momente cand nu vroia nici macar la tatal lui, ma degraba ar fi stat in bratele mele.

Totusi, nu pomeneam deloc de Jennifer, fosta sotie a lui Christian, desi eram curioasa sa aflu cum s-au cunoscut sau macar daca s-au iubit.

Judecand dupa comportamentul iubitului meu, mi-am dat seama ca relatia cu Jennifer nu l-a marcat prea tare dar un lucru era cert: il iubea pe Austin.

"Ma duc sa fac un dus", am anuntat, apucand geanta cu produse de machiaje de pe masa, incercand sa ignor sentimentele care ma incarcau in acele momente. Trebuia sa ma bucur pentru tatal meu care mereu a pus fericirea mea pe primul loc.

A fost de acord cu relatia pe care o aveam pe care o aveam cu Christian. Nu pomenea deloc de Harry, stia cat de mult suferisem dupa ce ne-am despartit si ma intelegea desi nu i-am spus cu exactitate cum m-am despartit de Harry.

Privindu-ma in oglinda, mi-am dat seama ca incepeam sa imi revin. Frecventa atacurilor de panica scazusera si asteptam ca doctorul sa se intoarca din concediu si sa imi faca niste analize.

Inca nu renuntasem la medicamente de teama sa ma apuce iar. Iminera frica dar faceam tot posibilul sa ascund acest lucru. Christian nu stia cu exactitate de ce aveam atacuri de panica, nu vroiam il ingrijorez sau sa isi ignore prioritate numarul lui, si anume, propriul lui copil.

Desi Beatrice s-a rugat de mine sa ma machieze, am refuzat-o. Stiam ce e mai bine pentru tenul meu si eram sigura ca scumpa mea prietena m-ar fi improscat cu o groaza de creme si farduri.

Vroiam ceva simplu, care sa imi scoata in evidenta ochii, iar parul urma sa fie usor ondulat, sa imi acopere spatele. Abia asteptam sa imbrac rochia pe care mi-o croise Karina desi i-am spus ca nu ar trebui sa se streseze din aceasta privinta.

Nu a vrut sa ma asculte si nu s-a lasat pana nu mi-a croit o rochie de-a dreptul superba, pe care nu as fi gasit-o nici macar in magazinele din Milano. Era de culoare rosie, bretelele erau din matase si era extrem de vaporoasa.