Roommate || jjk + kth (Traducere)

♡Ziua 13 (Partea 1)♡

“Taehyung, să intrăm acolo!” spuse Hoseok, luându-l brusc pe Taehyung de mână.

Cei doi băieți mergeau pe trotuar, căutând un loc pentru a lua cina.

“Kim Cafe? Am mai fost aici.” spuse Taehyung.

“Serios? Am auzit că localul ăsta e grozav. Să intrăm.”

Hoseok și Taehyung intrară în localul cel mic, fiind întâmpinați de nimeni altul în afară de Seokjin.

“Bună ziua. Bun venit la Kim Cafe. O masă pentru doi?” întrebă el, luând două meniuri.

“Da.” răspunse Taehyung.

～♡～

Jungkook bătu la ușa cabinetului.

“Da?” spuse o voce de după ușă.

“Sunt eu, Jungkook.”

De îndată ce Jungkook își spuse numele, ușa se deschise repede, dezvăluindu-l pe domnul Yoon.

“Intră.” zâmbi el, dându-se la o parte, pentru a-l lăsa pe Jungkook să intre.

Jungkook se puse jos pe unul dintre scaunele de piele, privindu-și mâinile sale aspre.

“Jungkook, cum o mai duci?” întrebă domnul Yoon, turnând ceai într-o cană albă. Îi dădu cana caldă cu ceai de portocale lui Jungkook, iar băiatul îi mulțumi.

“E b-bine. M-am obișnuit cu viața de universitate.”

“Ți-ai găsit pe cineva?” domnul Yoon rânji, dându-și la o parte părul său argintiu de pe față.

“A-Ah, da...” chicoti Jungkook rușinat. Domnul Yoon știa că Jungkook e gay. Fusese prima persoană care aflase.

“Atunci, felicitări! Presupun că e super.”

“D-Da...” Jungkook chicoti, luând o gură din ceaiul său.

Începu să plouă tare afară, iar cabinetul cel mic era luminat doar de lampa de pe birou.

“Au trecut 4 luni de când ai venit ultima oară aici. S-a întâmplat ceva care ți-a readus aminte de acele lucruri?” îl întrebă domnul Yoon.

Jungkook oftă, încercând să-și adune emoțiile.

“N-Nu știu. Dar cred că e din cauză că sunt presat de gândul de a le spune iubitului și părinților mei despre ce s-a întâmplat.”

Domnul Yoon zâmbi puțin, și își puse cana jos pe masă.

“E normal pentru oameni să fie presați să spună lucruri pe care nimeni nu vor ca să le știe. Știu că poate fi greu pentru tine să ți toate astea în tine, pentru că nu ai spus nimănui în afară de mine. Dar nu uita că voi fi aici să te protejez, nu contează ce acțiuni ai făcut în trecut sau vei face în viitor. Nu ești singur.”

Vocea lui parcă striga la el. Era ca și cum asculta cuvintele mamei sale.

Cuvintele astea îl făcură pe Jungkook să plângă.