“H-Hyung, te rog nu-mi spune-”
Că ți-am omorât mama? Desigur că am omorât-o.
“Hyung. E real?”
Evident. Nu e un vis. Voi trăi cât timp tu vei trăi.
“Ce trebuie să fac?”
Trebuia să mori când erai cu mine.
“Deci, ar trebui să mă omor?”
Asta e cea mai bună decizie pe care ar trebui să o faci Jungkook.
“N-Nu pot.”
Desigur că poți.
“Nu vreau asta.”
Atunci, m-ai ai o opțiune.
“Care e?”
Părăsește-l pe Taehyung.
“C-Ce?”
Frânge-i inima.
“Nu, nu pot face asta. Îl iubesc.”
Dacă nu, vei fi blocat cu mine pentru tot restul vieții tale.
“Nu-Nu, nu, nu, nu.”
“Nu...Nu, NU!!”
Jungkook se ridică brusc din pat, având fruntea traspirată.
“Jungkook? Ce s-a întâmplat?” murumră o voce de lângă el.
Jungkook gâfâii, apoi își șterse fruntea.
“N-Nimic. Doar un vis urât.”
Taehyung își frecă ochii, ridicându-se încet în șezut.
“Din nou? Jungkook, ai coșmaruri în ultimele 3 zile. Ce s-a întâmplat? E despre Jin?”
“Tae, sunt bine.”
“Nu, nu ești. Uită-te la tine, fața ta e galbenă. Transpiri o grămadă. Arăți bolnav.” Taehyung îi mângâie obrazul.
“Sunt doar obosit.”
“Trebe să mergi la doctor. Babe, nu mai pot să te văd așa.”
Jungkook oftă, dându-se jos din pat, luându-și boxerii pe el.
Taehyung se întinse și-l prinse pe Jungkook de încheietură, trăgându-l înapoi pe pat.
YOU ARE READING
Roommate || jjk + kth (Traducere)
Fiksi Penggemar"Homosexualii nu sunt permiși. -V" "Ce?" Original writer: ©taetaeholic_
