Roommate || jjk + kth (Traducere)

♡Ziua 30♡

Nu e înfricoșător să știi că oricând poate fi ultima dată când poți vorbi cu cineva?

“Înseamnă că nu e mort hyung!”

“Jungkook, ce dracu?”

Jungkook oftă, prinzându-și părul stresat.

“Nu pot să cred că se întâmplă asta. A murit dracu în fața mea. S-a înjunghiat singur. A-a fost ars în cimitir, pentru Dumnezeu!”

“Hei, poți să te liniștești? Probabil doar ne imaginăm lucruri. Poate e doar o dublură, cine știe. Sau are un geamăn?” Jimin își zgâria capul într-un mod confuz.

“Trebuie să plec.”

“Omule, nu poți fi serios. Nu poți să ieși arătând- așa.” Jimin îl privi pe Jungkook care purta un halat de spital.

“Mama mi-a adus niște haine în plus.” răspunse el, cotrobăind prin dulap, într-un mod frustrat.

Își luă repede blugii pe el, și o jachetă.

“Pune-te în pat și prefă-te că sunt eu pentru un timp. Mulțumesc hyung.” spuse repede, părăsind camera.

“Așteaptă, ce?! Jungkook! Jungkook?!”

～♡～

~Cu 40 de minute în urmă~

“Pizza e aici. Mă întorc imediat.” spuse Taehyung, ridicându-se repede pentru a pleca.

Ieșii pe hol, cu fața roșie și părul puțin cifulit.

Băiatul zâmbi puțin pentru sine, atingându-și buzele.

În sfârșit.

Așteptă pentru lift la capătul holului. Când ușile de deschiseră, intră înăuntru, și văzu un bărbat îmbrăcat cu o jachetă neagră și o șapcă. Avea capul în jos, așa că Taehyung nu-i putea vedea fața, dar își pierdu repede interesul.

Taehyung se uită la el într-un mod ciudat, dar apăsă repede pe buton, stând lângă el.

“Kim Taehyung.” îi spuse o voce din dreapta sa.

Băiatul își întoarse repede capul spre dreapta surprins.

“M-mă scuzați?”

“E bine că te văd în viață.” spuse celălalt bărbat, arătându-și fața.

Era Jin.

Dintr-o dată, sângele său nu-i mai circula în corp când îl văzu.
Taehyung nu mai avea cuvinte, și nu putea să proceseze ce spunea el sau ce auzea.