Roommate || jjk + kth (Traducere)

♡Ziua 11♡

“Taehyung!! Poți să duci te rog cutiile astea în camera ta?” strigă Regina de la parter, din noua lor casă.

“Al dracu de femeie.” murmură Taehyung, ieșind din cameră.

“Jungkook, vrei să mă ajuți?” întrebă Taehyung, uitându-se în spate la Jungkook, care stătea pe patul lui, jucându-se Piano Tiles.

“Nu, nu vreau.”

“Bine, mă ajuți, vin-o.”

“Nu vreau!” se plânse Jungkook.

Oricum, Taehyung îl luă de mână și îl trase afară din cameră. Taelefonul lui Jungkook îi zbură din mână, și speră că nu se crăpă din nou.

Cât timp cei doi băieți coborau, au continuat să se certe.

“Hyung, lasă-mă să plec.”

“Nu, mă vei ajuta. Nu pot să le car singur.”

“De ceeeeeeeee?”

“Wow, văd că vă înțelegeți.” spuse surprinsă Regina.

“Taci din gură Regina.” spuse Taehyung, fiind încă nefericit de prezența mamei sale.

Regina se încruntă la Taehyung, dar zâmbii la Jungkook.

“Jungkook, dragule, îmi pare rău că fiul meu se comportă așa. Spune-mi dacă te necăjește, bine?” întrebă ea.

“E în regulă. Chiar se comportă frumos cu mine.” Jungkook zâmbii, uitându-se la Taehyung jucăuș. Taehyung își dădu ochii peste cap, ridicând o cutie.

“Poftim, du astea.” spuse el, dându-i cutiile lui Jungkook.

“Bine.”

Ding dong!

“Cine e?” întrebă Regina, uitându-se spre ușă.

“Cred că e Hoseok.” răspunse Taehyung, punând jos cutia pe care o căra, apoi își făcu drum spre ușă.

Inima lui Jungkook se încleștă când auzii numele, lăsând un loc gol.

“Jungkook, ești bine?” îl întrebă mama sa vitregă, părând îngrijorată.

Ce prefăcută. Gândi el.

“Sunt bine.” o asigură Jungkook.

Taehyung intră în sufragerie împreună cu Hoseok.
“Bună ziua doamnă Kim!” spuse Hoseok bucuros.

“Bună Hoseok. Ce te-a adus aici?”

“Am auzit că vă mutați astăzi, așa că am venit să ajut.”

Când Hoseok se uită într-o parte, îl văzu pe Jungkook care privea podeaua.

“Jungkook?! Ce faci aici?”

“Uh- s-sunt-” se bâlbâii el.
Ce trebuia să spună?!