Întâlnire cu un star [ Niall Horan F.F. ]

[11] Te iubesc!

Niall Horan

Razele jucăuşe ale soarelui îi mângâiau fața iar zâmbetul ei larg mă făcea să zâmbesc la rândul meu, sunt sigur că visa ceva foarte frumos. Oare eu eram în visul ei? Mai taci Niall, cum te poți gândi la aşa ceva??

Sper să nu se supere că am dat buzna la ea în cameră, ştiam că îi place intimitatea. Dar asta e ultima ei zi aici şi vreau să ne-o petrecem împreună. Bine, dacă şi ea vrea asta, logic.

M-am ataşat atât de mult de Taylor zilele acestea şi nu voiam să plece, voiam să stea aproape de mine. Sună egoist, nu?

Nu aveam nici cea mai vagă idee dacă ține măcar puțin la mine. Ştiu doar că la început s-a simțit incomod, dar în ultimele zile am început să ne înțelegem de minune. Nu ştiu exact ce simt pentru ea, dar un lucur e sigur: e diferită. Are ceva special... Simpla ei prezență îmi schimbă starea de spirit şi un singur zâmbet de-al ei este de ajuns încât să mă facă să roşesc iremediabil.

Nu eram eu vreun bucătar profesionist deoarece prefer să mănânc, nu să gătesc, dar am urmărit nişte tutoriale pe net şi am făcut nişte brioşe cu ciocolată... sau cel puțin am încercat să fac. Sper doar să îi placă mica mea surpriză.

Taylor Anderson

Am căscat somnoroasă şi am dat plapuma la o parte, frecându-mă la ochi. Încă o dimineață afurisită... Nu ştiu dacă am mai zis asta până acum, dar urăsc diminețile, în special pentru că nu sunt o persoană matinală.

Am tresărit când am observat o pereche de ochi albaştrii ce mă privea jucăuş şi un zâmbet larg şi luminos à la Niall. Dacă m-aş trezi aşa în fiecare dimineață... ei bine nu ştiu ce aş face. Ştiu doar că mi-ar plăcea foarte mult.

- Ce faci aici? zic într-un final şi îl privesc nedumerită, încercând din suflet să îmi acopăr fața nu tocmai primitoare de dimineață.

- Bună dimineața şi ție! chicoteşte blondul şi se strâmbă ca un copil mic.

- Neața, Niall. Ce miroase aşa bine? întreb şi ochii îmi cad pe o farfurie de pe noptieră plină ochi de brioşe delicioase şi un pahar de limonadă.

- Sper că îți plac, zice acesta şi îmi întinde farfuria.

- Tu le-ai făcut?

- Dap.

- Sunt delicioase! îi confirm în timp ce muşc din aluatul pufos.

- Mă bucur. Ce notă le dai?

- 100/10.

Niall mă privea oarecum mulțumit şi îmi zâmbea pe sub mustăți.

- Nu am de gând să mănânc singură, zic şi îi fac semn să se aşeze lângă mine.

- Credeam că nu mă mai întrebi! strigă şi începe să țopăie de fericire.

Se comporta fix ca un copil de cinci ani, dar era atât de plăcut să îl priveşti, mai ales când făcea fața aia de cățel plouat, atunci îți venea să te topeşti din picioare... şi să zâmbeşti în acelaşi timp.

În câteva secunde le-am dat gata pe toate iar eu i-am mulțumit pentru frumoasa surpriză. Nimeni nu a mai gătit pentru mine, mai ales un băiat, iar acest lucru mi se părea atât de dulce şi... ei bine romantic. Şi faptul că Niall s-a trezit mai devreme special pentru mine însemna extrem de mult.

M-am schimbat şi am făcut un duş scurt, după care m-am încălțat în converşi şi m-am dus spre living.

- Unde sunt fetele? întreb în timp ce cobor scările.