Întâlnire cu un star [ Niall Horan F.F. ]

[6] Un zbor lung

Nu am reușit să închid un ochi toată noaptea. Mă suceam pe toate părțile şi brobonele de transpirație mi se prelingeau pe corp. Dacă părinții lui Niall nu mă plăceau? Asta nu era mare chestie pentru că nu eram împreună sau ceva de genul ăsta dar îmi doream din suflet să le fac o impresie bună. Niall a fost atât de dulce cu mine şi habar n-am cum să mă revanşez.

Am aruncat un ochi la ceasul de pe noptieră: era ora 4 dimineața. Cum puteam să fac față atâtor ore de zbor până în Mullingar dacă nu puteam să închid un ochi? Arătam ca un zombie cu cearcăne, ochi roşii bulbucați şi gloss pe buze. Părinții lui Niall vor crede că mă droghez sau că sunt beată sau poate chiar mai rău, că sunt vreun zombie care a fost trimis pe pământ de extratereștrii ca să îşi construiască o întreagă armată şi să stăpânească lumea!!

Oh, Doamne, am inceput să o iau razna. M-am ridicat din pat şi am descuiat uşa. Nu prea eram conştientă de acțiunile mele şi abia mă mai țineam pe picioare de oboseală. Am bătut la uşa lui Niall, da, în condiția în care era 4 dimineața şi sigur dormea, ca orice om normal. Am fost surprinsă când l-am auzit mormăind: Intră!

Am deschis uşa şi l-am zărit stând pe pat, cu capul în palme.

- Nici tu nu poți să dormi? am întrebat şi încercam din răsputeri să îmi țin echilibrul.

- Nup.

M-am aşezat lângă el pe pat şi ne uitam confuzi unul la altul. Avea ochii roşii, asta e clar, dar părea să fie mai treaz ca mine.

- Te-ai gândit la propunere? mă întreabă Niall, revenindu-şi brusc din reverie.

- Da, răspund, cu jumătate de gură. Voi merge cu tine.

Pe fața lui apare un zâmbet şi nu pot să nu îi întorc gestul, care mă făcea să mă topesc, fix sub privirile lui.

- Bănuiesc că de asta nu ai putut să dormi, îți faci prea multe griji. şopteşte.

- Tu de ce eşti treaz?

- Şi eu eram îngrijorat... că nu vei accepta propunerea şi vei rămâne aici, singură. mi se destăinuie Niall iar obrajii mi se aprind brusc.

Mă cuprinde o stare ciudată şi tot ce fac este să îi ofer un zâmbet tâmp. Băiatului ăstuia chiar îi pasă. Îi pasă de mine.

- Pot dormi aici? Nu mă simt prea ok.

Sunt şocată şi eu de întrebare.

- Ă, sigur, da, normal. se bâlbâie Niall iar eu chicotesc. Eu voi merge la parter.

- Nu, rămăi, te rog.

Niall mă priveşte surprins şi roşeşte. Eu mă bag în pat şi mă învelesc, iar Niall se face ghem la piciorele mele. Voiam să îi zic să se facă comod, dar am închis ochii şi m-am pierdut în lumea viselor.

Alarma telefonului îmi spărgea timpanele şi am reuşit cu greu să îmi revin ca să o opresc. Am privit în jurul meu: nu eram la mine în cameră. Oh Doamne! Am dormit cu Niall!

M-am trezit brusc şi m-am ridicat, căutându-l cu privirea pe irlandez. Nu era în pat.

Dau un ocol patului şi mă impiedic de ceea ce părea a fi ... o mână!! Am țipat iar Niall s-a ridicat în capul oaselor, speriat.

Era întins pe podeaua de lângă dulap, cu o pernă lângă şi acoperit cu o pătură. M-am simțit destul de prost, nu voiam să se culce pe jos. Cred că m-am întins pe tot patul şi l-am împins cu picioarele în somn.

- Ce cauți pe jos?? îl întreb, supărată.

- Te-ai agitat toată noaptea şi am decis că voi ațipi mai bine pe podea. cască acesta şi zâmbeşte.