Iubirea intrece meseria?

Impacarea

O caut pe Kira de 2 ore prin oraș și nu am gasit-o. Afară s-a întunecat și a început să plouă,parca totul părea sadic. Le-am cerut ajutorul și prietenilor mei care au acceptat spre mirarea mea. Itachi și Madara l-au luat pe Shisui la noi acasă că sa discute. Am primit un telefon de la Naruto.

- Zi te rog că ai gasit-o. ~Sasuke~
- Scuze frate,dar nu e de găsit. Parcă a intrat în pământ,nu știu. ~Naruto~
- Nici departe nu poate să fie. ~Sasuke~
- Ok,merg in parcul alăturat. Poate că o găsesc acolo. ~Naruto~
- Mersi frate. ~Sasuke~

Închid telefonul și il bag in buzunar, alergam ca un nebun prin ploaie pe străzile întunecate. La un moment dat am auzit un suspin dintr-o străduță și mai îngustă. Intru și intr-un colt am vazut-o pe Kira cu genunchii la piept.

- Nu este un loc potrivit sa stai aici singura. ~Sasuke~

Își ridică puțin privirea dar nu mi-a răspuns,își întoarce capul intr-o parte parca ascuzand ceva. Mă apropii de ea fiind la același nivel,era uda din cauza ploii și tremura de frig. Oftez și îmi dau geaca mea punand-o pe ea, a tresărit și s-a dat mai în spate.

- Hei ce s-a întâmplat? De ce îți e așa de frica? ~Sasuke~
- ... ~Kira~

Ii iau bărbia intre doua degete și o întorc cu fata spre mine. Avea buza spartă și rimelul scurs pe obrajii ei.

- De ce ai buza spartă Kira? Cine a făcut asta? ~Sasuke~
- Nu contează,oricui nimănui nu ii pasa. ~Kira~
- Cum poți să zici asta? Dacă nu îmi pasa nu mai eram aici lângă tine intr-o ploaie torențială. Plus Naruto,Kiba,Neji și Sai te caută și ei ca niște disperați. Nu trebuia să fugi asa. ~Sasuke~
- Nu trebuia să vă obosiți să mă căutați. Sunt un nimeni. ~Kira~
- Nu e adevărat,ești colega noastră de echipă. Kira fratele tău nu vorbea serios,ii pare rău pentru ce ți-a zis. ~Sasuke~
- Nu! Shisui nu și-a dorit niciodată o sora. M-a urat din prima zi când am ajuns la ei. ~Kira~

A început să plângă cu capul între picioare și își strângea tricoul pe care il avea. Incerca sa se opresca dar nu reușea,am imbratisat-o strâns la piptul meu in timp ce o mângâiam pe cap. Am stat așa cam 10 minute apoi mi-a dat drumul.

- Bun,acum că te-ai mai liniștit. Cine ți-a spart buza? ~Sasuke~
- *își lăsă capul în jos* Z.. Zabuza. ~Kira~
- Poftim??? Și de ce nu te-ai aparat? ~Sasuke~
- Pentru că am vrut sa dispar definitiv! ~Kira~

I-am șters lacrimile cu degetul cel mare apoi am ridicat-o și am ieșit de pe acea străduță la lumina unui felinar. Am asezat-o pe o banca din statia de autobuz care era acoperită. I-am sunat pe băieți spunandu-le că am gasit-o.

- Cat e ceasul....? ~Kira~
- 22:12,de ce? ~Sasuke~
- La ora asta mă căutați pe străzi când mâine dimineața avem o misiune... ~Kira~
- E și normal..

Am fost întrerupt de de vocea lui Naruto și Kiba.

- Kiraaa! ~Naruto~
- Să nu mai fugi asa niciodată! ~Kiba~
- Da! E periculos noaptea pe străzi. Stai ce ai la buza? ~ Neji~
- Bravo Neji ai facut-o să plângă! ~Sai~
- Dar nu am vru... ~Neji~
- Nu plâng din cauza lui Neji,plâng pentru că v-ați făcut griji pentru mine,chiar daca ne cunoaștem de câteva zile. ~Kira~
- Sigur că da prostut-o. Prietenii de ajuta la nevoie. ~Naruto~
- Ar trebuii sa te ducem acasă. ~Kiba~
- O duc eu acasă,va sun când ajungem. ~Sasuke~
- Contez pe tine Sasuke. Noapte buna Kira. ~Neji~
- Noapte buna. ~Kira~

După ce au plecat,am luat-o pe Kira în spate și am mers spre casa. Când eram pe aproape de casa am simptit cum mă strânge puțin mai tare de gat.

- E ok. Dacă te mai rănește Shisui am să-l pocnesc. ~Sasuke~
- De unde ști unde stau? ~Kira~
- Suntem vecini la câteva case distanță. ~Sasuke~
- Chiar? ~Kira~
- Da. ~Sasuke~

Am ajuns la mine acasă,am lasat-o jos și ne-am descălțat. Am mers spre sufragerie unde Madara se uita la un film.

- Vin imediat cu niste prosoape. ~Sasuke~
- Bine. ~Kira~
- Kira,tu ești? ~Madara~
- H....hei. ~Kira~

Din bucătărie au venit Itachi și Shisui destul de îngrijorați. Când am coborât cu prosoapele Shisui a alergat la ea și a luat-o în brațe.

- Să nu mai pleci asa! Îmi pare rău că m-am comportat așa urat cu tine. ~Shisui~
- Îți pare rău? ~Kira~
- Foarte!! Kira te rog iarta-ma,nu am vrut sa te rănesc. Nu știam că ți așa de mult la mine. ~Shisui~
- Normal că te iert Shisui. Hai sa uităm că s-a întâmplat asta,ce zici? ~Kira~
- Da,sa o luam de la început. Itachi mersi că mi-ai deschis ochii. ~Shisui~
- Na-i de ce. Mă bucur că am fost  de folos. ~Itachi~
- Poftim un prosop. Usucate ca sa nu răcești. ~Sasuke~
- Mulțumesc. ~Kira~
- Scuza că va intrerup dar Kira de ce ai buza spartă? ~Madara~
- CE? ~Shisui~

O întoarce spre el analizando foarte atent.

- Cine ți-a făcut asta Kira? Am să-l omor. ~Shisui~
- Shisui cred că e de ajuns pentru azi. Las-o mai moale. ~Sasuke~
- Scuze... ~Shisui~

Și cu asta am mai stat câteva ore in sufragerie,Kira fiind îmbrăcată cu un tricou de-al meu. Îi stătea bine,ne-am uitat la un film și când s-a terminat Kira a adormit pe umărul meu.

- Cred că e timpul sa plecam. ~Shisui~
- Să o iei în brațe și să mergeți până acasă pe ploaia asta torențială,o să o trezești. Nu mai bine rămâneți aici peste noapte? ~Madara~
- Nu știu ce să zic... ~Shisui~
- Oh haide o să dormi cu Itachi in camera. ~Madara~
- Și unde va dormi Kira? ~Shisui~
- Mai bine o lăsăm aici cu Sasuke care e pe jumate adormit. ~Itachi~
- Ok. ~Shisui~

O sărută pe frunte apoi urcă scările cu Madara și Itachi.