Cafeaua de la miezul nopții

Capitolul VI: Cine-i mai cinic?

16 mai 2016

Femeile spun că toţi bărbaţii înşală. Bărbaţii spun că femeile sunt uşor de cucerit, deci uşor de tentat să înşele pentru că sunt firi slabe. Cine are dreptate? Ambii, bineînţeles. Bărbaţii adoră să-şi exerseze tehnicile de vânători – e mai mult o necesitate a lor de a avea mai multe victime, tot mai multe, tot mai multe trofee; instinctiv înşală; femeile, în schimb, înşală pentru orgoliul lor, pentru a-şi dovedi că încă pot, pentru a se simţi mai sigure pe ele. Dar cu ce rămânem după asta? Nu suntem oare mai pustii? Şi ce rămâne din acele persoane false - „eu nu înşel niciodată" – după ce îşi încalcă o dată şi încă o dată cuvântul?

***

-Ţi-am spus că vreau doar să te sărut. Nimic altceva.

-Da. Şi eu ţi-am spus că nu se va întâmpla.

-De ce? Citesc în ochii tăi că mă placi.

-Nu citeşti bine...

-Nu? Deci...

-Deci, Vlad, înţelege că vreau să fim doar prieteni. Am încredere în tine, te plac ca persoană, dar nu o să mă sărut cu tine. În plus, tu ai prietenă. Nu ziceai că nu o înşeli?

-Nu ar şti nimeni ce se întâmplă între noi...

-O, Doamne, Vlad! Ştim noi! Mi se pare suficient.

A urmat o pauză scurtă în care Adelaida s-a aşezat pe scara din faţa lacului. În spatele ei stătea neobosit palatul Mogoşoaia. Se întreba de ce a avut proasta inspiraţie de a merge cu Vlad într-un loc atât de frumos. Ar fi preferat să fie singură decât să-l asculte cum îndrugă nişte minciuni doar de el crezute.

-Ştii...eşti frumoasă, a spus Vlad aşezându-se lângă ea.

Adelaida nu a reacţionat cum voia el. S-a uitat ironică la el, apoi şi-a întors privirea de la el şi a pufnit în râs.

-Ce? Nici complimente nu pot să-ţi fac?

-Ba da, dar să fie sincere...

-Dar sunt. Ţi-am spus mereu că-mi plac mult ochii tăi. Nici acum nu ştiu ce culoare sunt. Şi părul tău creţ...

-Ondulat!

-Ondulat! Scuze! Şi corpul tău. Chiar îşi stă foarte bine în rochia asta... Ce culoare e? Turcoaz? Şi gâtul tău îmi place. Şi buzele...

Îi mângâia buzele cu degetul lui şi îşi apropia încet faţa de a ei. Adelaida aştepta calmă momentul potrivit.

-Să jucăm un joc! i-a spus ea veselă, retrăgându-şi faţa. Eu o să iau puţin nisip în palmă şi-ţi voi pune câteva întrebări. Dacă răspunzi la toate întrebările înainte să expire timpul, te las să mă săruţi. Ok?

-Prea bine.

-Perfect. Să începem. Ce vrei de la mine?

-Să te sărut.

-De ce?

-Pentru că te plac.

-De ce nu asculţi ce-ţi repet?

-Pentru că simt că şi tu mă placi.

-Dacă ar fi să alegi între a mă săruta, dar a nu mai vorbi cu mine niciodată şi a nu mă săruta, dar a rămâne prieteni, ce ai alege?

-Prima variantă, evident.

-Evident... Îţi iubeşti prietena?

-Da....

-Ce înţelegi prin înşelat?

-Să te culci cu altcineva.

-Atât?